Unul dintre scriitorii de referință ai secolului XX, François Mauriac (1885-1970) s-a născut la Bordeaux. A studiat Literele la universitatea din Bordeaux și, în 1908, a fost admis la Ecole Nationale des Chartes, dar a renunțat curând la studii pentru a se dedica literaturii. Mâinile împreunate, un volum de poeme care i-a apărut în 1909, a stârnit interesul criticii, dar abia în 1922, când publică romanul Sărutul dat leprosului, Mauriac devine faimos. În 1933 este ales membru al Academiei Franceze. Supraviețuiește Primului Război Mondial, fiind mobilizat ca infirmier în trupele armate, pe teritoriu ocupat. În 1958, Charles de Gaulle îi conferă titlul de Mare Ofițer al Legiunii de Onoare.
Romanele sale – dintre care amintim Puștiul dragostei (1924), distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze, Therese Desqueyroux (1927), Destine (1928), Misterul Frontenac (1933), Căile mării (1939) – s-au bucurat de un succes imens, fiind traduse în aproape toate limbile. În 1952 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură pentru însemnata contribuție adusă la dezvoltarea acesteia în calitate de romancier, poet, dramaturg, gazetar și polemist.
