Dezső Kosztolányi (1885–1936) s-a născut la Subotica, un mic oraș de provincie din Imperiul Austro-Ungar. Tatăl lui era directorul liceului local. Kosztolányi a studiat timp de trei ani maghiara și germana la Universitatea din Budapesta, iar în 1906 a optat pentru jurnalism. În 1908 s-a numărat printre primii colaboratori ai legendarei reviste literare Nyugat.
A cunoscut faima literară odată cu publicarea, în 1910, a celui de-al doilea volum de poezii, A szegény kisgyermek panaszai. În anii ’20 a început să scrie proză, publicând printre altele romanele Ciocârlia (Pacsirta, 1924; Editura ALLFA, 2015) și Anna Edès (1926), acesta din urmă fiind considerat o capodoperă a romanului psihanalitic maghiar. Pe lângă poezii și romane, Dezső Kosztolányi a scris și critică literară, a fost primul președinte al PEN Clubului maghiar și a tradus din Shakespeare, Lewis Carroll, Oscar Wilde, Verlaine, Baudelaire, Goethe și Rilke. A publicat de asemenea o antologie de poezie chineză și japoneză.
„Un singur lucru m-a interesat cu adevărat dintotdeauna: moartea. Nimic altceva. Am devenit o ființă umană când, la vârsta de zece ani, l-am văzut pe bunicul meu, pe care îl adoram, mort. De atunci a început transformarea mea în poet, în artist, în gânditor, atunci mi-am dat seama că trebuie să fac ceva. Așa am început să scriu poezie.“ (Dezső Kosztolányi)
