Neluțu, un băiețel de un an și jumătate cu ochi albaștri ca florile de nu-mă-uita, aduce lumină și sensibilitate în viața unei familii numeroase din Cisnădie, unde toți adulții lucrează la țesut covoare. Povestea devine cu adevărat emoționantă prin ochii fratelui său, care privește totul cu o naivitate ce estompează durerea, acoperind-o cu un strat de inocență. Astfel, se conturează o cronică a unei absențe care plutește ca un abur prin viețile tuturor, schimbându-le profund.
Viața lui Neluțu, prea dureroasă pentru a fi spusă direct, este strecurată cu delicatețe printre firele poveștii acestei familii, unde mama este unguroaică, tatăl român, iar copiii provin din două căsătorii. Se formează astfel un mozaic de amintiri: pe de o parte, cele ale copilului de altădată, pe de altă parte, cele ale adultului de azi, prins între două lumi, dintre care doar una este reală.
Constantin Buduleci reușește să facă durerea să fie simțită fără a-i da un nume, lăsând faptele să vorbească de la sine și punând în contrast lumina cu întunericul, pentru a arăta cât de adânc poate fi acesta din urmă. Viața alături de Neluțu este ca un mers pe sârmă între rai și iad, iar suferința nu se citește, ci se simte pulsând sub fiecare rând al cărții.
Această poveste se adresează cititorilor sensibili, interesați de dramele familiale, de complexitatea relațiilor și de modul în care inocența copilăriei poate transforma chiar și cele mai grele încercări.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota