Tudora Şandru Mehedinţi (7 februarie 1942, Bucureşti) este o hispanistă şi traducătoare. Este fiica Tarquiniei (născută Stanciu) şi a lui Dumitru Şandru, lingvist şi folclorist. Urmează în Bucureşti Liceul „Gh. Lazăr" (1956-1959) şi Facultatea de Limbi Romanice, secţia limba şi literatura spaniolă (1959-1964), beneficiind ulterior şi de câteva specializări în filologia spaniolă (Malaga, 1968; Santander, 1969; Madrid, 1972). Îşi susţine doctoratul în filologie cu o teză de gramatică spaniolă (1974), sub îndrumarea lui Iorgu Iordan.
Va fi cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică din Bucureşti (din 1964), cadru didactic la Universitatea bucureşteană (1971-1990), conferenţiar la Facultatea de Litere şi Istorie a Universităţii „Ovidius" din Constanţa (1992-1994), profesor la Facultatea de Litere şi Istorie a Universităţii din Craiova (1994-2002) şi la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir" din capitală (din 2000). Este autoarea a peste şaizeci de studii de lingvistică hispanică, filologie, folclor şi literatură comparată. Colaborează la România literară, Luceafărul, Tribuna, Astra, Tomis, Steaua, Lettre internationale etc. cu traduceri şi comentarii despre literaturile hispanice. Face parte din Asociacion de Cervantistas (Alcala de Henares), Asociacion Internacional de Hispanistas şi din Societatea Română de Lingvistică Romanică, care îi acordă un premiu în 1967. Mai este distinsă cu Premiul Academiei Mexicane, iar pentru traduceri cu Premiul Fundaţiei Hesperus (1995) şi Premiul Uniunii Scriitorilor (1998, 2002). A semnat şi Tudora Şandru, Tudora Şandru Olteanu.
Remarcându-se încă de la începutul activităţii sale de traducătoare cu basme hispanice şi legende din America Latină pentru „păstrarea specificului naraţiunii originale" (Dan Grigorescu) şi recrearea lor „într-o limbă colorată, sugestivă, dinamică" (Mihai Cantuniari), Şandru Mehedinţi a îmbogăţit tezaurul tălmăcirilor din literaturile de limbă spaniolă îndeosebi cu opere contemporane. A transpus romane şi povestiri ale unor importanţi scriitori, precum Adolfo Bioy Casares şi Julio Cortazar (Şotron-Rayuela), Gabriel Garcia Marquez (Toamna patriarhului, Cronica unei morţi anunţate, Despre dragoste şi alţi demoni, Incredibila şi trista poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără suflet etc.), Arturo Perez-Reverte (Tabloul flamand), Javier Marias (Romanul Oxfordului) şi Juan Marse (Ultimele seri cu Teresa) ori eseuri de Jorge Luis Borges şi Luis Cernuda, impunându-se în elita cunoscătorilor şi promotorilor literaturii universale. A tradus (uneori în colaborare) scrieri literare ale unor români stabiliţi în spaţii hispanice (Alina Diaconu, Vintilă Horia) sau din opera ştiinţifică a lui Alexandru Ciorănescu (Principii de literatură comparată, Dicţionarul etimologic al limbii române).
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota