Cele mai multe basme sunt traduse în anii 1990, sub îndrumarea profesoarei mele, Didi, Amita Bhose. Am redevenit atunci copil, buchisind cuvintele și frazele.
A fost o mare bucurie să călătoresc în lumea fascinantă a tigrilor, elefanților, șacalilor, crocodililor, întruchipând personaje cu tare umane. Căci rolul basmelor e, cred eu, de a ni le arăta și de a învăța să le recunoaștem, să le sancționăm, să le vindecăm. Desigur că am întâlnit și prinți și prințese, nu se putea altfel.
De mă veți întreba care e basmul meu preferat vă voi răspunde că toate, însă recunosc că drag tare îmi este cel din urmă - Pantofarul și negustorul -, pentru că atinge o temă pe care noi, oamenii, am uitat-o în ultima vreme, în alergarea noastră după bunurile materiale și anume, fericirea. Fericirea de a cânta, de a fi.
Vă doresc să aveți mereu cântecul în inima voastră.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota