Teoria generală a uitării

Roman laureat al International IMPAC Dublin Literary Award 2017
Roman finalist în 2012 al Man Booker International Prize

Luanda, 1975. Ludovica, sau Ludo, personajul fascinant imaginat de José Eduardo Agualusa, îşi zideşte un perete în faţa uşii, separându-şi apartamentul de restul clădirii în care locuieşte. Ea dă astfel naştere unei poveşti în care simţul umorului serveşte drept antidot pentru tragica istorie a Angolei.

Izolată de restul lumii, înconjurată de cărţi, în compania unui câine, Ludo se trezeşte asediată de întâmplări aparent fără legătură unele cu altele, dar care mai târziu vor ajunge să-i bată la uşă, personaje în carne şi oase, deşi ar putea la fel de bine să vină dintr-un vis. Considerat unul dintre cele mai bune romane ale lui José Eduardo Agualusa, Teoria generală a uitării vorbeşte despre frica de celălalt, despre absurdul rasismului, despre iubire şi capacitatea de a ne salva sufletele.

„Luanda este personajul principal în Teoria generală a uitării. Celălalt este o bătrână doamnă portugheză, Ludovica, cea înspăimântată de oraş şi de locuitorii lui, care se zideşte în interiorul unui apartament. Tema romanului este frica de celălalt. Mi se pare, din nefericire, o temă mai de actualitate azi decât în vremea în care am scris cartea. În timpurile confuze pe care le trăim, într-o lume în căutarea unei gândiri politice noi şi a unor noi idei, frica de celălalt e un fel de incendiu care ameninţă să ne devoreze pe toţi. În romanul meu, Ludo e salvată de un băiat care o face să vadă ceea ce este evident – nu există Celălalt. Celălalt suntem tot noi. Fiecare om este întreaga omenire.” – José Eduardo Agualusa