Cu un titlu excelent, romanul lui Agualusa începe în preajma revoluției pentru independență din anii ’70 din Angola. Ludovica (Ludo) e o femeie retrasă, tăcută, care evită contactul cu mulțimile, cu lumea de-afară. Dacă e obligată să iasă, poartă o umbrelă pentru a nu vedea vastitatea cerului. Trăiește în capitală în apartamentul cumnatului, căsătorit cu sora sa – Odete. În momentul în care revoluția și violențele izbucnesc, cumnatul fuge cu soția din țară uitând-o însă pe Ludo. Aceasta rămâne în apartamentul de mari dimensiuni, cu o terasă impresionantă și cu un câine, Phantom. De frică, panicată fiind, se blochează în apartament. Într-o noapte, o mână de tâlhari încearcă să intre cu forța pentru a pune mâna pe niște diamante uitate de cumnat și, se pare, la rândul lor furate. Ludovica reușește să se apere, ucide unul dintre hoți pe care îl îngroapă pe terasă, apoi zidește holul care duce către ușa apartamentului. Va rămâne blocată pentru aproape 3 decenii, hrănindu-se când și cum poate cu conserve, fructe și legume plantate pe terasă, ouă de la găini furate din balcoanele de mai jos și porumbei prinși în capcană, ademeniți cu diamentele pe care le va găsi în cele din urmă ascunse în casă.

Romanul e un soi de jurnal al acestui timp petrecut între pereții apartamentului, spionând pe geam lumea și derularea istoriei. Poetic, cu un limbaj metaforic și uneori delirant, discursul Ludovicăi e întretăiat de poveștile unor pesonaje secundare care au de-a face în cele din urmă cu istoria personajului nostru: hoți, dizidenți, ofițeri ai securității, oameni politici, oameni ai străzii. Sabalu, un puști rămas de pe urma unei familii care cade victimă furiei revoluției, trăiește pe străzi într-o bandă care fură, sparge locuințe și depinde de un șef mafiot. Într-una din zile, intră pe geam în aparamentul Ludovicăi și așa se naște o prietenie care va duce la mutarea puștiului în apartament și la adoptarea lui, departe de banda violentă. 

Istoria mică, personală, întretăiată de istoriile politice ale celor din jur completează un tablou al crimelor, violenței și credințelor mistice ale locuitorilor Angolei. Fiecare detaliu din povestea Ludovicăi devine un mic capitol care recompune povestea inițială. Povestea trecerii timpului și a schimbării la față a Angolei, dar și a dispariției din memoria publică a Ludovicăi, acest Robinson modern, izolat prin propria voință de restul lumii, „Teoria generală a uitării” e un roman ambițios, care se citește repede și cu plăcere. Subiectul promite mult, autorul se achită parțial de misiune.