Străinul
E greu când toate-ncep să se încline,
În așteptarea zilei cea din urmă.
Și-n miezul negru-al soarelui din tine
Un vierme, întruna, scurmă și scurmă.
Un misterios dicteu: te subțiezi
Cum scândura-nșelată de talașii sterpi.
Și te-nlănțuie vedenii: niște șerpi
Cu sângele rece, stranii și obezi.
Și vezi că propria-ți viață este
O casă mare - ajunsă în declin
Și unde locuiește, acum, un străin
Ce nu se dă -’napoi să te deteste,
Trăgând, la geam, din lulea, adânc și rar:
O lulea de vișin cu vârf de chihlimbar.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota