Un viitor lung și fericit. Sănătatea și siguranța financiară în epoca longevității crescute

Mass-media ne ilustrează anxietatea colectivă cu privire la îmbătrânire. Îmi place să numesc asta „mitul tristeții". Avem impresia că vârsta ne fură aspectul fizic, sănătatea, munca, prietenii, banii, iubirea. Vedem oameni în vârstă reprezentați ca iritabili, fragili sau demenți. Auzim povești de groază despre bătrâni ca niște zombi îngrămădiți în azile insalubre. Atunci când se întâmplă să auzim despre o îmbătrânire de succes, aproape întotdeauna este îmbrăcată într-o poveste strălucitoare despre cum să rămâi tânăr, cum să eviți bătrânețea. Este aproape un tabu să spui că persoanele în vârstă o duc bine – de parcă nu îți pasă de ei destul încât să recunoști că viețile lor sunt de fapt groaznice. Dar, în realitate, cercetările au arătat în repetate rânduri că majoritatea persoanelor în vârstă sunt mai fericite decât persoanele de douăzeci și ceva de ani despre care se presupune că sunt în floarea vârstei - 

Oamenii se implică într-un proces de „plivire" pe măsură ce îmbătrânesc, îndepărtând oamenii mai puțin satisfăcători din cercul lor social și păstrându-i pe cei cu care se simt bine. Majoritatea tinerilor și oamenilor de vârsta a doua au multe cunoștințe și contacte sociale regulate pe care nu le-au ales: colegi de birou, mamele celorlalți copii de la școală, prieteni ai prietenilor altor prieteni. Acești oameni nu ajung parte din viața ta pentru că-ți plac în mod deosebit, doar că viețile voastre se suprapun. Mergeți la aceleași întâlniri, locuiți pe aceeași stradă, copiii voștri cântă la trompetă în aceeași trupă. Dar, pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii își distilează rețelele sociale, iar relațiile periferice sunt îndepărtate voluntar până când rețeaua rămâne formată doar din cele mai importante conexiuni. -