„Viaţa e vis este un discurs dramatic filozofico-ontologic despre poziţia omului în lume şi despre libertatea lui, posibilă sau nu, într-un cosmos guvernat în mai mare sau mai mică măsură de legi care încearcă să intre în concurenţă cu supradeterminarea divină sau chiar să o înlocuiască. Este un joc dramatic despre «libertatea morală» şi «morala libertăţii».”
Sorin Mărculescu
„Calderón nu a fost un filozof de profesie, dar modul său de a gândi invadează terenul filozofiei. Opera lui este plină de interogaţii şi continue subminări ale cotidianului, de-a lungul ei manifestându-se o necontenită excavare a vidului, a neantului, a insubstanţialităţii existenţei, drum croit printr-o analiză a proceselor psihice şi a limbajului care le fundamentează. Oare nu tocmai această experienţă care se întrupează în infinita capacitate de reflecţie a personajelor sale îl împinge să întreprindă saltul la credinţa în Revelaţie? Dacă am avea la dispoziţie doar dramele profane ale lui Calderón, l-am considera drept cel mai ateu dintre dramaturgi, iar dacă, dimpotrivă, ne-ar fi lăsat moştenire doar teatrul religios, l-am judeca drept cel mai catolic. Pare inevitabil, aşadar, ca imensitatea şi complexitatea operei sale să inducă o stare de perplexitate dacă nu ne refugiem în vreuna din numeroasele simplificări sau reţete pe care modernitatea noastră le are la îndemână pentru a rezolva asemenea cazuri incomode.”
Antonio Regalado
Pedro Calderón de la Barca (1600–1681), unul din cei mai mari dramaturgi ai lumii, s-a născut la Madrid la 17 ianuarie 1600. Viaţă lungă sub trei regi (Filip al III-lea, Filip al IV-lea şi Carlos al II-lea). Tatăl: Diego Calderón de la Barca; mama: Ana María de Henao.
Primele studii la Colegiul Imperial din Madrid, celebră şcoală iezuită (1608–1613). Studii ecleziastice la Alcalá de Henares (1614). La Universitatea din Salamanca, studiază dreptul canonic (1615–1620). Moartea mamei (1610), şi a tatălui (1615), care se recăsătorise cu un an înainte. Dificil proces succesoral.
Participă la concursuri poetice organizate la Madrid în cinstea beatificării Sfântului Isidor (1620) şi a canonizării sale şi a altor sfinţi (1622), obţinând premiile I şi al II-lea.
Prima piesă databilă: Amor, honor y poder (1623).
Tinereţe agitată: în 1623 e acuzat de omucidere, scapă cu greu şi cu sacrificii financiare după ce se refugiază în reşedinţa ambasadorului german (1622). Călătorii în Italia şi Flandra (1623–1625). Nou incident armat cu Pedro de Villegas, fiu de actor, pe care-l rănise luându-i apărarea unuia din fraţii săi.
În 1635, Palatul Buen Retiro e inaugurat cu o comedie a sa: El mayor encanto, amor.
În 1636 i se acordă Ordinul Sfântului Iacob. Între 1640 şi 1642 ia parte la războiul de secesiune din Catalonia, distingându-se pe câmpul de luptă.
În 1647 i se naşte, dintr-o relaţie neidentificată, un fiu natural.
În 1651 e hirotonit preot şi numit capelan la Reyes Nuevos (Toledo). În 1661 se stabileşte definitiv la Madrid. Capelan de onoare al regelui. Membru al Congregaţiei Preoţilor din Madrid, al cărei capelan superior e din 1666.
Ultima operă: Hado y divisa de Leónido y Marfisa (1680).
Moare la 25 mai 1681.
Lasă 120 de comedii şi drame, 80 de acte sacramentale şi 20 de piese scurte (intermedii, laude, farse etc.).
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota