Laureat al premiului special al revistei „Ex Ponto“
Pulsând minimalist, primele fobii ale tânărului debutant Antonio Doda sondează straturile freatice ale copilăriei pierdute. Pierdută în sens strict biologic, întrucât poemele își manifestă introspecția cu o nemascată puerilitate, recuperându-i eului locutor inocența de odinioară. Ostilitățile față de maturizarea forțată sunt purtate, non-transgresiv, cu ajutorul unui arsenal evocativ: satul bunicului, tabieturile bunicii, călătoriile urbane de zi cu zi și, în genere, prin tot felul de madlene căutate cu lumânarea. Hora himerelor se încinge odată cu cel de-al doilea ciclu poetic, peste care plutesc semnele septic-degradante ale sanatoriilor.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota