„Adevărata placă turnantă a poeziei noastre de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Iosif a putut fi considerat modernizatorul la noi al baladei romantic germane care a ajuns (și pe această cale) la Radu Stanca și Șt. Aug. Doinaș. În Istoria lui, I. Negoițescu citează din Clopotele din Nurnberg, o poezie scrisă în 1911, după o călătorie în Germania (cum aflăm din scrisoarea pe care poetul o adresează editorului său, Emil Cioflec). Criticului i se pare că poezia „sună a bune traduceri din vechiul lirism german” și că Radu Stanca „va realiza baladismul său superior”, „pornind de aici”. Doinaș a cunoscut și comentat unele din traducerile lui Iosif, e drept, pe cele din Shakespeare. {…} Traducerile sunt excepționale. Nimeni înainte de Ion Pillat n-a tradus mai mult și mai divers.”
Nicolae Manolescu
„Importanța lui Iosif în literatura și cultura noastră nu trebuie căutată neaparat în sectorul liricii de inspirație sămănătoristă. Un asemenea personaj discret, modest, timorat în a se afirma, cum a fost autorul, poate fi însă un bun traducător al creației altora.
Traducerile – și nu producțiile proprii – reprezintă partea cea mai solidă din opera acestui autor. Lipsită în bună parte de o personalitate proprie, bine conturată, Iosif caută mereu să se ascundă într-o alta de împrumut, așa cum încearca să ilustreze și tematica impusă de sămănătorism. Acest alter-ego mai puternic, mai nobil a fost, în cazul autorului nostru, în primul rând poetul romantic german Heinrich Heine, din care Iosif a tradus mult, uneori ca în Vedenia sau Cavalerul, cu rezultate mai mult decât notabile. G. Călinescu însuși, altfel zgârcit cu aprecierile, nu ezita să considere activitatea de traducător a lui Iosif „magistrală”.”
Oana Soare
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota