„Există în Poemele lui Valeriu A. Cuc o linişte de ninsoare căzând peste centrala din spatele blocului, de oraş luminat noaptea de felinare stradale. E confesiunea unei fiinţe vulnerabile, care detectează visceral realitatea afectivă din jur, care tânjeşte după căldură umană și a cărei structură fragilă ameninţă să se disloce la fiecare pas. Micile poveşti personale şi intimiste se încheie cu verdictele abrutizante ce ne definesc ca specie. Ce văd când mă gândesc la poemele lui Valeriu: o inimă pulsândă, strigând după ajutor, o voce care, din melancolie, duioşie şi atenţie faţă de celălalt, trasează un peisaj interior de o teribilă autenticitate, ca un „sărut straniu și decisiv".”
DOMNICA DRUMEA
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota