Un vag miros de carne la grătar, un trepidat de motor puternic pe două roți, verdele verii foșnind în ultima căldură de august, și irezistibilă dorință de a scrie o așează pe scaunul vechi și degradat, pe un colț, cu laptopul tras de capac pe genunchi. E Sfântă Măria și crede în ea. Ce ar fi de făcut? Cum să împace Carla exteriorul despre care crede că o împiedică, cu vocația ei crescută cu fiecare componența a celulei sale? Să mai scrie puțin, îi e dor că de o baie în apa călduță într-o seară pe plajă, când oamenii s-au cam retras pe la cazări și timpul fâsâie fîn clipocind perfid în mici, în vălurele mici pe mâl...
A trecut atâta timp, lunile s-au scurs, Slăvi e iar în spital.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota