Lucruri transparente

"Daca in Ada sau ardoarea fiecare fraza era un montagne russe de-sine-statator, in romanul recent tradus de Anca-Gabriela Sirbu, scriitorul adulmeca lucrul in sine si ii dinamiteaza hotarele. N-a fost sa fie, dar il va raspindi pretutindeni. Nabokov isi tine in friu exuberanta stilistica , dar totodata e mult mai amator de scamatorii in relatia cu cititorul si cu eventualul teoretician literar. Parca poezia nabokoviana se dueleaza cu vocea auctoriala, in care nu o data isi vira coada criticul; de pilda, pentru a sublinia vreun fir al naratiunii nedezvoltat. Lucrurile transparente sint doar un pretext pentru a suprapune contur dupa contur: „pojghita subtire de realitate” anuntata la inceput e anulata de actul agresiv-real performat in vis, iar amenintarea din vis transforma salvatorul oniric intr-o victima pe bune."

"Lucruri transparente, un elogiu al transparentei, al suprafetelor si al prezentului etern in roman, cum ar ice profesorul de literatura (care dubleaza orice mare scriitor): Peste tot ce este suprafata naturala se intinde o pojghita subtire de realitate si oricine isi doreste sa ramina in acum, pe acum, impreuna cu acum, sa aiba mare grija sa nu strapunga pelicula de suprafata. Altminteri, scamatorul lipsit de experienta se va trezi ca nu mai paseste pe apa, ci ca se scufunda pe verticala si ajunge drept in mijlocul pestilor umiti."

"Dincolo de a fi, la un prim nivel de lectura, un deliciu (asa cum o aprecia Ion Vianu), proza lui Vladimir Nabokov este, pentru un cititor ce nu se multumeste cu tihna suprafetelor atipite, una extrem de solicitanta, urzita pe o ampla retea de semnificatii si subtilitati infinite. Mereu lectorul (si mai ales cel specializat) este provocat si condamnat la o tenace veghe hermeneutica, daca doreste sa puna o oarecare ordine prin invalmaseala din abisul lumii create in text. Pentru a trece dincolo de frumusetea paginilor, cititorul trebuie sa se lupte cu acestea, sa faca apel la diverse speculatii si conexiuni de profunzime, caci problema centrala pe care o ridica scrisul lui Nabokov este tocmai aceea a suprafetelor si a transparentei."

"Lucruri transparente este poate cea mai buna carte din cite s-au scris pina acum despre facerea si desfacerea fictiunii... Iar Nabokov este intr-adevar un connaisseur, un student insatiabil al gustului pe care il au si al felului in care ajung sa fie resimtite micile evenimente mentale, cineva care poate sa vorbeasca cu tact si autoritate unice despre deliciile ametitoare si jalnicele umilinte pe care le presupune munca de a fi autor.” 

"Cu cît mai important devine un subiect, cu atît încetează să mă intereseze. Unele dintre cele mai rodnice preocupări ale mele sînt peticele microscopice de culoare.” 

"Vladimir Nabokov scrie proză în singurul fel în care ar trebui scrisă – în extaz!” (John Updike)
„Prefer să accept un singur fel de putere: puterea artei asupra gunoaielor, triumful magiei asupra brutei.”