Vladimir Vladimirovici Nabokov (1899-1977) s-a născut la Sankt-Petersburg. În 1919, din cauza situaţiei politice din Rusia, familia sa a fost nevoită să emigreze.

Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge (1919-1922), apoi a locuit la Berlin (1923-1937) şi la Paris (1937-1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi câteva drame.

Din seria rusă a scrierilor lui fac parte romanele Masenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1938).

După stabilirea în Statele Unite, îşi începe strălucita carieră de romancier în limba engleză şi publică Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972), Priveşte-i pe arlechini (1974). În 2009 a apărut postum Originalul Laurei.

Pentru activitatea sa literară, scriitorul a fost distins cu National Book Foundation Medal.