Ada sau ardoarea

"Ada sau ardoarea scapă oricărui gen, oricărui „-ism”. Să-i pui o etichetă înseamnă să comiți un sacrilegiu și să nu te bucuri de un autor în plină forță creatoare. Iubirea dintre Van Veen și Ada Veen se desfășoară într-o lume unde Rusia și America sînt contopite geografic și spiritual – o superbă aluzie la condiția scriitorului însuși, de exilat și de scriitor în două limbi. Universul în care arde dragostea lor – Arids, firește – e atît de aristocratic, pe cît este de eclatant stilul lui Nabokov. Pe argintarai memoriei, madlenele abia așteaptă să fie savurate, aripile fluturilor se colorează în nunațele toaletelor Adei, iar traducerea lui Horia Florian Popescu nu cunoaște zăgaz. Așadar, respectați-o pe Lolita, dar iubiți-o numai pe Ada!"

"Proza lui Vladimir Nabokov este un deliciu pentru cei care s-au eliberat de literatura „de idei”, simțind plăcerea de-a se bucura de scriere „frumoasă”. S-a spus, pe bună dreptate, că proza nabokoviana este postmodernă. Este așa și pentru că, precum în picturile lui Kandinski, reflexul unei realități prefăcute în cioburi și genial relipite creează o nouă coerență. Deliciul lecturii romanelor și povestirilor lui Nabokov este o școală extrem de fecundă, recomandabilă scriitorilor."

"Profunda amoralitate din Ada sau ardoarea, în care normele morale sînt în mod voit negate, prin transformarea incestului în operă de artă, este totuși mult mai deranjantă decît în Lolita. În Ada sau ardoarea există o metamorfoză generală, toate lucrurile fiind reinventate. Cartea scapă astfel unui scandal de tipul celui prin care a trecut romanul Lolita doar pentru că aceasta nu mai aparține normei."

"Scriitura lui Nabokov, savuros senzuală și inteligent ironică, este plină de detalii, false coincidente, plasate pentru lectorii inițiați. […] Ada sau ardoarea este cea mai vastă operă a lui Nabokov, ce pornește de la două alte proiecte ale scriitorului, Textura timpului și Scrisori de pe Terra, pe care reușește să le materializeze în acest roman, uneori abstract, alteori de o certitudine viscerală."

„Publicat la două săptămîni după ce autorul împlinise şaptezeci de ani, Ada sau ardoarea este capodopera lui Nabokov, încununarea glorioasă a carierei sale de romancier. Deopotrivă basm, epopee, tratat filosofic despre esenţa timpului şi catalog erotic, Ada sau ardoarea este creaţia supremă a unei imaginaţii incandescente.”

"În Ada sau ardoarea, imensa fantezie a mistificării avînd ca temă centrală incestul dintre frate și soră, măștile și parodia pun stăpînire pe întregul text.” 

"Palatul Ardis, Ardorile și Arborii Ardisului, iată laitmotivul care susură prin Ada, o cronică amplă și fermecătoare a cărei parte principală e pusă în scenă într-o America de vis, strălucitoare – fiindcă nu sînt oare amintirile copilăriei noastre comparabile cu acele caravele purtate în Vineland, împresurate leneș de păsările albe ale viselor?”