Degeaba ai citit atâtea cărți

„Când îl citesc pe Remus, mi se reconfirmă ceea ce văd la el și față în față. Are o răbdare aparte și un mod distinct de a asculta și observa lumea din jur, e relevant și pentru mine pe ce pune lupa ori ce alege să decupeze din toată încâlceala relațiilor dintre oameni, atunci când aceștia nu au «presiunea să joace un rol». Deși diferit de la o povestire la alta, naratorul lui pare mereu obsedat și nedumerit despre cât și cum se produce apropierea fie dintre tată și fiu, fie dintre prieteni, pentru care pare să aibă un cult special. Asta în timp ce hoinărește într-un cadru realist, dar cumva și suprarealist, de Motru relocat în Mexic de către un Salinger care se ascunde în București, după ce a împrumutat un ochi de la Tarantino. Și dezvăluie un mic univers în care tot descoperă bug-uri, simte că ceva nu se pupă, că ceva important îi scapă. Însă nu degeaba a citit atâtea cărți ori a văzut atâtea filme, nu degeaba trăiește pe pielea lui absurdul vieții cotidiene. Pentru că dozajul prin care povestește – fără a face risipă de cuvinte, cu umor și (auto)ironie – ne oferă un Boldea unic, autentic și proaspăt.“

„După un debut foarte bun, de succes, Remus Boldea revine în forță. Scrie parcă și mai lejer despre lucrurile incomode și, când deschizi cartea, se simte bucuria pe care a trăit-o la fazele care i-au ieșit bine. Puștiul care «chelește de la 16 ani» își începe fiecare poveste cu un punchline, vorbește natural, ca la bere, e amuzant fără să facă eforturi și uneori fără să vrea, când personajele preiau controlul și vin cu felul lor unic de a privi viața. Altfel spus, degeaba ai citit atâtea cărți, dacă nu ai citit-o și pe asta.“