Curcubeul gravitației

National Book Award 1974

Considerat o capodoperă a postmodernismului, Curcubeul gravitaţiei este unul dintre marile romane ale literaturii universale. Titlul romanului se referă la arcul de fum pe care îl lasă în urmă rachetele V2 şi totodată – în viziune parodică – la semnul pe care i-l trimite Dumnezeu lui Noe când îi promite că nu va mai distruge niciodată omenirea. Tyrone Slothrop, protagonistul, este militar în Londra anului 1944 şi are o problemă bizară: de câte ori se simte excitat, explodează o bombă. Superiorii săi din cadrul armatei îl ţin sub observaţie, încercând să găsească explicaţia acestui fenomen straniu. Dar asta este doar o piesă a marelui puzzle şi, aşa cum aflăm curând, fiecare eveniment din intriga infinit de complicată a romanului, oricât de izolat ar părea, este conectat la o reţea de dimensiuni colosale, ţelul suprem fiind acela de-a arunca lumea în aer cu o ultimă rachetă devastatoare. Ca întotdeauna în cărţile lui Pynchon, nu există un singur fir narativ, o singură poveste, ci o proliferare de personaje şi evenimente care torturează şi fascinează cititorul cu sugestii, referinţe, calambururi şi bancuri, punându‑i la încercare puterea de înţelegere.