Jurnalul din 1879 se publică într-o traducere adecvată la 170 de ani de la naÈ™terea compozitorului È™i la 140 de la moartea sa. Este cel mai vechi dintre caietele de însemnări diurne ale lui Ciprian Porumbescu, care s-a păstrat integral.
DeÈ™i conceput pentru uz propriu, ca sprijin mnemonic pentru momente ale cotidianului, uneori simple înÈ™iruiri de nume È™i locuri, Jurnalul captează pulsul CernăuÈ›iului cu evenimentele lui publice È™i private în impresii personale de o cuceritoare prospeÈ›ime. Consemnează sărbători religioase È™i laice, cortegii, concerte, banchete, chefuri È™i sindrofii, parade, spectacole, coreografii ale puterii imperiale È™i multe altele. Ca preÈ™edinte al primei asociaÈ›ii a studenÈ›ilor români, apoi secretar de externe al celei de a doua, dar È™i membru în alte societăți È™i grupări, Porumbescu e mereu în centrul activităților tineretului cernăuÈ›ean, implicat în miÈ™cările studenÈ›eÈ™ti È™i în viaÈ›a muzicală a oraÈ™ului, pe care le animă cu prezenÈ›a, energia, productivitatea È™i puterea lui de seducÈ›ie.
Temperament vioi, neastâmpărat, È™i totodată contemplativ, Ciprian îÈ™i antrenează colegii È™i prietenii cu optimismul lui tonic, sub care colcăie însă neliniÈ™ti adânci. Însemnările începute pe un ton hâtru devin pe parcurs – împotriva intenÈ›iei autorului – documentul sfâÈ™ietor al unei existenÈ›e fragile ameninÈ›ate de boala care în curând îi va curma viaÈ›a. Tânărul vesel, dispus la bancuri È™i È™otii, nepăsător la semnalele trupului bolnav È™i incapabil să‑și menajeze forÈ›ele percepe tot mai desluÈ™it apropierea morÈ›ii. Jurnalul marchează etape ale neliniÈ™tii care se insinuează în diurn È™i răbufneÈ™te în subconÈ™tient: în coÈ™maruri, spaima de singurătate, în alternanÈ›a stărilor euforice cu faze de depresie. Împotriva intenÈ›iei autorului, jurnalul devine un text profund dramatic.
OraÈ™ul îl fascinează pe tânărul venit de pe plaiurile Stupcei cu spectacolele lui publice, îl încântă È™i modernizarea infrastructurii urbane, mai ales înmulÈ›irea localurilor È™i a cafenelelor pe care le frecventează asiduu.
Însemnările ni‑l arată pe Porumbescu omniprezent în viaÈ›a studenÈ›ească a CernăuÈ›iului, mereu în miÈ™care, debordând de elan È™i vitalitate, pus pe È™otii È™i pozne, înconjurat de prieteni È™i ciraci care îi caută societatea, precum È™i el o caută pe a lor. TotuÈ™i, nu se împrăștie, ci se străduieÈ™te să dea structură programului diurn. În pofida temperamentului lui debordant, Jurnalul îl arată ca student disciplinat.
În afară de muzica de cameră la care participă asiduu cu vioara lui, Ciprian ia parte la repetiÈ›ii de cor la Societatea de Cântare, dirijează corul Catedralei (format din membri ai Seminarului teologic), organizează È™i dirijează festivitățile muzicale ale Junimii, asistă la concerte filarmonice, dă ore de muzică È™i compune.
Cu toate ispitele vieÈ›ii urbane, Ciprian rămâne profund legat de familie È™i de locurile copilăriei È™i adolescenÈ›ei, Stupca È™i IliÈ™eÈ™ti.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota