„Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.“ – Svetlana Cârstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit în Cele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, ca și locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.”
Bianca Burta-Cernat
Doina Ioanid s-a născut la 24 decembrie 1968, în București. A absolvit Facultatea de Litere a Universității București în 1995 și cursurile de master (Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a aceleiași universități, în 1998.
A publicat poeme în volumul colectiv Ferestre ‘98, girat de Mircea Cărtărescu, Editura Aristarc, Onești, 1998. A participat la volumul experimental 40238 Tescani, Image, București, 2000. A debutat individual cu un volum de poeme în proză: Duduca de marțipan, Editura Univers, București, 2000 (Premiul de debut „Prima Verba”). Au urmat alte volume de poezie: E vremea să porți cercei, Editura Aula, Brașov, 2001 (volum nominalizat la Premiile Aspro), Cartea burților și a singurătății, Editura Pontica, Constanța, 2003, și Poeme de trecere, Editura Vinea, București, 2005.
Poemele sale au fost traduse în franceză, maghiară, turcă, slovenă și croată.
A tradus din limba franceză mai multe cărți, printre care: Marguerite Duras, Vara, la zece și jumătate seara, Editura Cartier, Chișinău, 2006, Dai Sijie, Într-o noapte fără lună, Editura Polirom, Iași, 2009.
Între 1998 și 2005 a fost asistent universitar la Catedra de Limbi Străine a Facultății de Litere din cadrul Universității Transilvania, Brașov. În prezent este secretar general de redacție la Observator cultural.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota