Romanul „Călătoriile lui Gulliver”, capodoperă în patru părți scrisă de Jonathan Swift, îmbină cu măiestrie fantezia cu satira socială. Vanitatea și ipocrizia contemporanilor săi, sistemul judiciar, mecanismele puterii și tendințele războinice, așa cum se manifestau în societatea și, mai ales, în viața politică engleză, sunt prezentate cu un talent remarcabil în această carte.
„Călătoriile lui Guliver (1726), cu titlul complet Călătorii în mai multe țări îndepărtate ale lumii, este semnat inițial cu pseudonimul Lemuel Gulliver, un medic de corabie imaginar. Este un roman fantezist în patru părți, o satiră la adresa societății engleze din acel timp. În această operă sunt descrise aventurile naivului Gulliver (în engleză gullible = credul) în timpul călătoriilor în țara piticilor „Liliput”, în țara uriașilor „Brobdingnag”, precum și pe insula zburătoare „Laputa”, ai cărei locuitori, interesați numai de probleme științifice, au pierdut complet simțul realității. Cartea a patra îl conduce pe erou în țara cailor „Houyhnhnms”, ființe înțelepte și cu mult bun simț, spre deosebire de „Yahoo”, un fel de oameni-maimuță, ființe brutale și arierate mintal.
În această carte, Swift satirizează vanitatea și ipocrizia contemporanilor săi, sistemul judiciar, mecanismele puterii și tendințele războinice, cum le cunoscuse în societatea și în special în viața politică engleză. Așa, de exemplu, vistiernicul din „Liliput“ este o prefigurare caricaturizată a politicianului Robert Walpole. În ultimele două cărți este ridiculizat pozitivismul, în plină dezvoltare în timpul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. Călătoriile lui Gulliver este una dintre cele mai citite cărți ale literaturii universale.” - Lucian Pricop
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota