„Ritze, Rotze, Ringelratz,
ăsta-i domnul Ringelnatz
ce,-n pofida vieţii-n roz,
o-alesese cu nesaţ
pe aceea de matroz
ce te prinde iute-n laţ...
Când, văzând un crab,
clamp-clamp,
cum muşca din hipocamp,
se-apucă să pună-n scris
tot ce trebuia descris, –
dar în joacă şi cu haz,
noaptea, între un talaz
şi un altu,-ntre ruliu
şi tangaj, – un grai zurliu
născocind; ba chiar picturi
făcând, printre picături,
Ritze, Rotze, Ringelratz,
matelotul Ringelnatz...
Care, cu-o umbrelă roşie,
se fereşte,-acum, de stropi;
ăi de cred că un reproş e-n
ce spun eu, sunt mizantropi
sau, mă rog, oleacă chiompi,
neştiind că au să-l poarte,
hotărâţi şi psihopompi,
paşii câinelui spre moarte
pe Joachim ce,-atât de brav
mai demult, acum e grav
suferind...
E-n ’34,
în noiembrie, şi, de-un an,
pare tot mai idolatru
vrednicul popor german,
cel cu Führer-ul de braţ,
Ritze, Rotze, Ringelratz.
Pe când ăl de nu-i prea pasă
încă, de niciun talaz,
se întoarce,-acum, acasă
sub meduza-i de atlaz,
pentru a muri la timp,
cu, în inimă, un ghimp,
în ursuzul anotimp,
la Berlin, în Sachsenplatz...
Ritze, Rotze, Ringelratz!”
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota