Dacă, așadar, confucianismul urmărește un scop salutar, nu este totuși o soteriologie religioasă.
„Deși promovează o morală rigidă, aproape matematică, cu mult diferită de morala creștină fundamentată pe relația de iubire între om și Dumnezeu, om și semeni, confucianismul numără peste 200 de milioane de adepți mai ales în China, Coreea și Japonia. Ceea ce-i leagă pe membrii acestei comunități nu este atât dimensiunea religioasă a acesteia, cât cea morală și etică, care este un element de identitate a societății chineze contemporane. De altfel, cercetări la granița între psiho-sociologie, istorie a mentalităților, științe politice, geopolitică și economie explică intrumentalizarea confucianismului.
Un fel de încercare de sincronizare cu modernitatea printr-o întoarcere la trecut, mai exact la Confucius. Nu e aici vreun paradox ci chiar o nepotrivire în reabilitarea filosofului antic pe care partidul unic l-a văzut, preț de mai bine de jumătate de secol, ca pe o forță reacționară; acum cincizeci de ani, chinezii erau îndemnați (constrânși e termenul corect) să evacueze din limbajul curent numele lui Confucius. Azi, confucianismul a reintrat în lexicul uzual și a derivat astfel ceea ce politologii numesc: noul confucianism; acesta a devenit tema de celebrare publică pentru prima dată, după 90 de ani, în 2010.”
Lucian Pricop
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota