Iau cel puțin trei mese pe zi, din care una conține sigur ficțiune de calitate. În funcție de zilele săptămânii și de poftă, mă înfrupt cu lucrări științifice sau cărți de parenting, pentru că am un proaspăt comesean care se cere inițiat în arta „gurmandismului literar“.
Lucrările de filosofie, istorie, psihologie și antropologie sunt plăcerile mele secrete. Încerc să citesc cât mai mult, pentru că-mi place să mă țin în formă - totuși am o fizionomie și o pereche de ochelari de întreținut - și pentru că cititul nu îngrașă.
Papilele mele gustative răspund pozitiv la o gamă extrem de variată de ingrediente literare, însă sucul meu gastric se pricepe cel mai bine să digere două specialităţi: relativitatea ontologiei cuantificaţionale în filosofia analitică şi atacul Corpului 56 Panzer asupra flancului Armatei sovietice 38 din ziua de 19 august 1941.
Gurmandul din mine poate lăsa impresia că are dublă personalitate, dar pentru că gusturile nu se discută și pentru că natura este darnică, oferind o infinitate de senzații și emoții, trebuie să admit că sunt un aventurier în marea carte de bucate a scriiturii de pretutindeni.
Domenii de interes: literatură universală, istorie, filosofie, parenting.
Îl urmăresc pe Tetelu din 2003. Abia am împlinit vârsta legală pentru a putea fuma sau bea alcool în pace când, în loc să fac toate astea, citeam jurnalul lui Tetelu și mă rușinam ca o fată mare. Vorba vine rușinam. Mai degrabă îl invidiam pe cel care era în spatele lui Tetelu și care îndrăznea să spargă tiparele societății românești îmbâcsite de prejudecăți, a limbajului cangrenos pe care încă-l...
Ce labirint poate să creeze Vodolazkin! Parcă toți maeștrii literaturii ruse își dau mâna și se-ncing într-o horă drăcească care te năucește. Laur nu e poezie, e dincolo de ea. Nu vorbeşte despre cre...
Johnson și-a propus să-l prezinte pe Stalin tinerilor astfel încât aceștia să știe cât de odios a putut să fie dictatorul rus. Ce să zic, i-a reușit. Deși nu-mi spune nimic nou și, pe alocuri, m-a deranjat că a omis diferite informații vitale, zic eu, pentru înțelegerea demenței din spatele mustaței georgianului, cartea se poate recomanda drept un fel de readerʼs digest pentru cei mai puțin famil...
Un pachet misterios este trimis mai multor psihiatri din America. Nereușind să-l descifreze, aceștia-l cheamă-n ajutor pe Jon Ronson, un jurnalist suficient de țicnit cât să accepte munca de detectiv...
Dacă te-ai plictisit de istoria din manuale, nu ar fi oare mai bine să o încerci să o trăieşti? Călătorind în timp, desigur. Ne mai poate fi de vreun folos să ştim istoriile de-acum prea îndepărtate...
Cu doar cȃteva lucruşoare adunate într-o bocceluţă, Dominic pleacă în căutarea aventurii şi a destinului. Să fie nevoie pentru asta de curaj? Poate, cel puţin când în scenă intră banda de răufăcători...
„O carte este singura scăpare din această lume căzută. În afară de moarte“ avea să afle Willie Actorul în prima dintre închisorile în care şi-a petrecut cam o treime din viaţă. Sau cel puţin asta crede Moehringer, un jurnalist decis să îşi închipuie prima zi de libertate a lui Sutton după ultimii 17 ani petrecuţi la Attica şi, o dată cu asta, să construiască întreaga viaţă a unuia dintre cei mai i...
Deşi nu vrea să rămână doar la stadiul de album, împrumutându-şi textul de la istoricul Filip Lucian-Iorga, Copilăria regală nu aduce vreo noutate pentru împătimiţi decât, poate, la capitolul fotografii din Arhivele Naţionale ale României. Este destul de dificil într-un moment al inflaţiei regalismului pe piaţa editorială, să mai găsim o lucrare care să nu reia informaţiile vechi. Copilăria regal...
Împietrit în clipă, Stoner își trăiește viața detașat, cu deferență față de munca sa de profesor universitar, parcă așteptând următoarele clipe, următoarele valuri. Piatră-n calea viiturii. Stoner nu se clintește indiferent ce se întâmplă. Nici când îi mor părinții. Nici când nevasta sa pornește un război de uzură împotriva lui și încearcă să o îndepărteze pe fiica lor de el. Nici când un coleg d...
Ah, cât aș vrea și eu să pot să-mi dau jos ochelarii și să scap de lumea reală! Să pot dansa, să scap de oamenii care mă sâcâie, de probleme, de pereți, de legile naturii... Intențonat sau nu, Modiano creează un fel de descântec pentru copii ce se transformă într-o reacție pe care Caterina o are când în jurul ei se întâmplă lucruri care o supără: își dă jos ochelarii. Eu, când eram mic, îmi punea...
