Undeva, într-o ţară îndepărtată, sub soarele arzător al unui nou continent - mai departe de Haiti - dincolo de locul unde s-a născut o stea, în disperarea cea mai absolută, pe malul unor plaje, unde seara se plimbă cinismul, sentimentul de stagnare...locuri în care ţi-e frică că ai putea să îmbătrâneşti fără să-ţi dai seama, ai putea să te obişnuieşti, până la urmă sunt şi palmieri, ţi-ai dori să fii mai misogin dar parcă nu e nici o direcţie în asta. Dacă toate astea s-ar fi întâmplat de fapt la Brăila, ar fi fost poate mai mult soare, dar ar fi fost degeaba. Locurile pe care le ştii şi pe care ţi le prezinţi aşa cum sunt, nu sunt în nici un caz repere, deşi e bine să ai repere şi semne de carte peste tot, cine ştie: poate chiar nu există timp, nici liber arbitru, nici semne, nici coincidenţe, nici telepatie, nici măcar o cafea şi un sfert de oră sau un ceas de aur la sfârşit. E bine să ştii ce pierzi.
Îmi trezesc amintiri plăcute şi naufragiile, setea îngrozitoare, febra care te cuprinde după câteva zile fără provizii, pierdut în larg printre valuri care arată toate la fel; şi emoţiile care te cuprind la găsirea cadavrului şi nu numai pe tine, observi cu încântare reacţiile celor din jur, unii oripilaţi, alţii fascinaţi...şi felul în care e mutilat corpul, Dumnezeule, numai un animal ar putea lăsa asemenea urme. Dar cel mai şi cel mai mult îmi place să-mi păstrez calmul, pentru că e ok, e doar un vis, am luat un halucinogen puternic că să treacă mai repede călătoria interstelară.
Bâjbâind pe coridoare îmi dau seama că poate a fost o idee proastă, dar criotubul era stricat, la televizor era Premier League, şi nu aveam decât mâncare pentru pisici...
O carte incredibil de incorectă politic, o carte care, dacă s-ar scrie acum, ar trebui interzisă. Şi pe bună dreptate. Dealurile verzi e un jurnal african de vânătoare, lucru care azi cred că e şi il...
O carte despre ce înseamnă să ai un ego. Un ego are unele bucurii, mai degrabă satisfacţii, preferă şi dezaprobă lucruri, pretinde în general o viaţă interioară bogată. Tot ego-ul râvneşte şi dispreţuieşte constant aprecierea mediului înconjurător, pentru că un ego se naşte din stimuli şi standarde, ego-ul e o armă, un reflex de apărare inutil, care luptă chiar împotriva lucrurilor de a căror perc...
Mihai Barbu şi-a câştigat un loc numai al lui în istorie atunci când a vândut cei 21500 km ai călătoriei pe care a facut-o in 2009, cu motocicleta Doyle, până în Mongolia şi înapoi. Cei 43 de cumpărători au primit fiecare o scrisoare şi o piatră chiar de parcela lor. Şi la sfârşit sunt sigur că fiecare regretă că nu a dat dublu sau triplu ca să îl trimită pe Mihai în jurul lumii, nu doar până în A...
O poveste foarte hardboiled, care începe aşa cum trebuie: cu o crimă. Cadavrul unei tinere este găsit abandonat la periferia oraşului ficţional Besźel. Maşinăria poliţienească se pune în mişcare şi cu ea şi noi, prin ochii detectivului Tyador Borlú. O perspectivă destul de limitată şi asta nu doar din cauza birocraţiei şi stricteţei procedurale inerente meseriei. Problema e oraşul (sau oraşele?),...
Rusia anilor care au urmat revoluţiei nu a fost prezentată niciodată mai bine decât în paginile lui Bulgakov. Starea de confuzie, amestecul social, expropierile, colectivizarea forţată şi declinul valorilor nu au mai fost privite de atunci niciodată la fel de relaxat prin ochii unui observator obiectiv. Omului nu i s-au mai dat niciodată şanse atât de frumoase. Nici urmă de teroare constantă şi la...
Mircea Mihăieş scrie şi el un roman poliţist, unul la fel de fascinant ca cele ale lui Chandler, plasat într-o Californie a ideilor în care, de data această, Marlowe este cel investigat. Sunt disecate motivaţiile detectivului faţă în faţă cu acţiunile lui, rotiţele pe care le mişcă în noi, raţiunile care îl fac atât de carismatic; sunt disecate şi decorul în care vânează şi lumea din care se ins...
Cartea asta ar fi putut fi doar o altă saga, dacă te-ai uita după personaje. Colonişti umani într-o planetă la capătul universului, încep o viaţă nouă, beneficiază din plin de avantajele tehnologiei cum ar fi clonarea şi armele de distrugere în masă şi astfel, nemuritori şi invincibili, hotărăsc să recreeze panteonul Hindus. Interesant dar mi-a luat ceva până să mă convingă. Povestea se roteşte p...
Jucătorii... mi-a plăcut într-un mod aparte. O carte ca o pauză, o gură de aer, un ochi în ciclonul de realităţi fracturate, iluminări şi depresii pe care îl reprezintă opera lui Philip K. Dick. Departe de tensiunea şi tristeţea din Visează androizii... sau Substanţa M, sau de experienţele mistice trăite în umbra divinităţilor capricioase şi inconstante din Cele trei stigmate... sau Ubik. Cartea a...
În Cehia anilor de după primul război mondial invenţia unui carburator care poate produce cantităţi uriaşe de energie cu un minim de consum, e primită cu un entuziasm uşor de imaginat. La scurt timp se descoperă că entuziasmul respectiv e posibil să fi fost viciat de prezenţa unui element nou generat de arderea perfectă, şi anume: Absolutul. Împrejurimile carburatoarelor sunt cuprinse de iluminări...
