Mateiu I. Caragiale

Mateiu I. Caragiale (24 martie 1885 – 17 ianuarie 1936), poet și scriitor român. S-a născut în București, primul fiu al lui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu. În anul 1889, părinții săi s-au despărțit, iar tatăl s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, aducându-și fiul în noua familie. A fost înscris în 1892 la Școala primară de băieți numărul 6 „Petrache Poenaru” din București, continuându-și studiile la Liceul „Sfântul Gheorghe”. În adolescență, Mateiu și-a descoperit pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie.

În toamna anului 1904, la nouăsprezece ani, a început la Berlin studiile de drept, dar nu a frecventat cursurile. A revenit în București în toamna anului 1907, încercând o perioada să promoveze examenele Facultății de Drept, însă a abandonat tacit studiile. Prin grija tatălui său, o parte din sonetele din placheta de versuri Pajere au apărut în Viața Românească. În 1921, i-a fost publicată povestirea Remember de către aceeași revista.

Din 1916 a început să lucreze la romanul Craii de Curtea-Veche, finalizat în 1928 și tipărit în 1929. Lucrarea a cunoscut un mare succes, atât în rândul criticii, cât și al publicului, iar la 1 mai al aceluiași an a primit Premiul Societății scriitorilor români. În februarie 1929, a început să lucreze la Sub pecetea tainei, iar din octombrie la Soborul țațelor, rămase neterminate. Placheta de versuri Pajere urmează să apară postum, chiar în anul morții poetului, decedat în urmă unei congestii cerebrale.