Circuitele simplificate ale fricii/stresului/anxietății din creier
Deși oamenii de știință încă lucrează pentru a dezvălui complet toate zonele creierului și circuitele interconectate implicate în acest răspuns la amenințare sau, mai exact, la stres, există un consens general că zonele cerebrale prezentate în diagrama următoare sunt profund implicate.
Stimulii amenințători sunt detectați rapid de amigdala, o structură mică, în formă de migdală, aflată în profunzimea lobului temporal. Gândește-te la amigdală ca la „regizorul” creierului primar, iar cortexul prefrontal (PFC) ca la „regizorul” creierului superior, executiv.
Când amigdala răspunde automat la stimuli percepuți ca amenințători (reali sau imaginați), ea activează o gamă largă de regiuni, inclusiv hipotalamusul, care controlează sistemul nervos simpatic, declanșând reacția la stimulii amenințători sau anxiogeni.
Sistemul nervos simpatic, acționând prin hipotalamus și glanda pituitară (hipofiza), declanșează eliberarea cortizolului (un hormon produs în glandele suprarenale), crește ritmul cardiac și respirația, eliberează glucoză (energie) și pregătește corpul pentru acțiune. (Sistemul nervos simpatic se referă la partea sistemului nervos autonom care pregătește corpul pentru acțiune într-o situație de tip „luptă sau fugi”, controlată de hipotalamus.)
În răspunsul la stres din viața modernă, acest ciclu se activează, dar cortizolul continuă să fie produs și eliberat în mod persistent - aceasta este starea de anxietate nesănătoasă...
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota