Studiu de caz: România, 1999-2020. Rezultatele cercetării pentru fiecare penitenciar vizitat (Vol. 3)

Perspectiva provocatoare pe care lucrarea o propune pune accentul asupra înțelegeriii universului carceral în raport cu spațiul psihosocial în cadrul căruia se manifestă, în mod vizibil, violența fizică și simbolică, determinată de raporturile de status și de putere, pe baza cărora persoanele private de libertate sunt împărțite în trei categorii distincte: (1) “VIP-uri” (dominanți); (2) “sclavi” (dominați); (3) “anonimi”. Experiența carcerală devine astfel eminamente diferită, în raport cu dobândirea și recunoașterea unei poziții de status și de putere, aspect care particularizează natura universului carceral. Acest studiu se raportează, de asemenea, la politicile de reformă penală aplicate simultan cu dinamicile nivelului de ocupare și de organizare a mediului carceral, pentru a evidenția rolul factorilor care influențează decizia titularului dreptului acordării măsurilor de clemenţă (graţierea individuală, graţierea colectivă, amnistia) și a măsurilor privind liberarea condiționată, în România, în perioada 1990-2020.

 
Obiectivul general al cercetării constă în analiza evoluţiei instituţiilor Graţierii individuale, Graţierii colective și a Liberării condiţionate, pentru a evalua modul în care se produce instituţionalizarea, dezinstituţionalizarea, respectiv reinstituţionalizarea,  din perspectiva modificărilor (treptate sau bruşte) survenite asupra acestor instituţii.

Obiectivul secundar al cercetării este reprezentat de identificarea dinamicii indicelui de ocupare al penitenciarelor din România și a condițiilor din detenție, în raport cu traiectoriile instituționalizării, dezinstituționalizării și reinstituţionalizării măsurilor de liberare înainte de termen. 

Ipoteza principală a studiului de cercetare pleacă de la premisa că acțiunea factorilor exogeni limitează puterea absolută a titularului dreptului de acordare a grațierii individuale şi a graţierii colective, respectiv a liberării condiţionate. Explicit, cererile privind acordarea măsurilor de clemență, respectiv revocarea acestora sunt dependente de schimbările bruște survenite asupra cadrului legal evolutiv, contextului politic dinamic, presiunilor exercitate de o parte a societății civile, simultan cu strategiile de promovare și legitimare personală variate utilizate de titularul dreptului de acordare a măsurilor de clemenţă și de liberare condiționată, în perioada 1990-2020. 

Mai mult, ipoteza secundară a acestui studiu surprinde schimbările bruște survenite asupra arhitecturii instituționale a Grațierii individuale, Grațierii colective, respectiv a Liberării condiționate. Traiectoriilor instituționalizării produc modificări pe termen scurt în vederea remedierii problemelor existente în penitenciarele din România, legate de condițiile de detenție și de dinamica supraaglomerării.