Moromeții (2 volume)

„Istoria, geneza și întreaga anvergură epică a Moromeților sunt și mai complexe. Presiunea psihologică exercitată de acest roman a fost resimțită atât de puternic, încât Marin Preda a simțit nevoia de a scrie și un alt roman, chiar unul autobiografic, în care să rememoreze întreg complexul de întâmplări care l-a condus la crearea lui Ilie Moromete. Viața ca o pradă este, de fapt, romanul de reconstituire a genezei Moromeților, scriere concepută aproape teleologic: fiecare eveniment, fiecare întâmplare, fiecare persoană cunoscută, toată configurația unui destin pare a fi condus la scrierea acestui roman. Scriitorul dezvăluie în Viața ca o pradă acel sentiment misterios, necomunicabil născut după publicarea schiței de tinerețe, Salcâmul, și care constituie axul simbolic al romanului: doborârea salcâmului anunța prăbușirea Casei Moromeților… „Ce era cu schița asta de o lăsasem deoparte? Nu-mi mai plăcuse? Dimpotrivă, considerăm că era lucrul cel mai inspirat pe care-l scrisesem… Când tata… într-o zi… cel mai frumos salcâm… cu securea… de ce oare? Acest salcâm era copilăria mea”.” (Marin Preda, Viața ca o pradă, p. 89)

„Moromeții I nu era numai un roman neideologic, nescris după rețeta vremii, ci chiar contraponderea unui univers tematic dominat de capodopera lui Liviu Rebreanu, Ion. Altfel spus, această scriere schimbă însuși canonul de concepere al așa-zisului roman rural – erau schimbate tipologiile, perspectiva narativă, modul de proiectare al unui univers epic. Rebreanu insistase nu atât asupra unui univers, ci asupra unui personaj care se confunda cu o natură; Preda articulează atât un spațiu epic, cât și un protagonist cu valoare exponențială.

Moromeții II reprezintă una dintre cele mai sceptice analize a primilor ani de după 1944. Bezmeticul uman devine acum o forță colectivă devastatoare. Satul, până atunci repliat asupra lui însuși, se sparge. Romanul, până atunci orientat în jurul câtorva personaje, este invadat de tot felul de indivizi, oamenii așa-zisului ev nou. Este vorba de inși care vânează puterea, care lupta pentru supremație, și prin care Marin Preda are prilejul să observe încă o dată, ceea ce numea „expansiunea eului” – fenomen negativ, prin care insul încearcă să domine, să manipuleze.”

Oana Soare

Această ediție definitivă a Moromeților este ediția de referință academică, atât prin acribia lucrului editorial, cât și prin aparatul critic amplu. Studiul introductiv semnat de Oana Soare oferă o perspectivă de istorie literară și istorie a ideilor care clarifică funcția modelatoare a prozei lui Preda. Prin Moromeții, Marin Preda ne vorbește de țărani cum nu se mai vorbise până la el. Într-o literatură saturată, aparent, de materia vieții țărănești, această apariție părea imposibilă. Marin Preda ne descoperă totuși o lume inedită, un univers moromețian cu o nouă pasiune pentru ceva mult mai puțin sau aproape deloc concret, pentru ceva abstract, o realitate îndepărtată.