Țigări umede

O lume carnavalescă, cu oameni simpli, descoperiți în gări, pe stradă, în cafenele, în cele mai banale locuri. Poveștile lor, cu conotalii în realitatea de azi și dintotdeauna, sunt de-o dezarmantă sinceritate, care te cucerește din prima clipă. Autorul știe să creioneze, în câteva linii, portrete concise, caractere pregnante, situații incitante. Are umor debordant, ici, colo scuricircuitat de poezie, precum la Bohumil Hrabal. Da, are multe în comun cu remarcabilul autor ceh. Mi-I pot imagina pe autor cum se plimbă, la braț cu Hrabal, cum poposesc în crâșme și grădini de vară, la o halbă, învăluiți în fumul serpos și umed al țigărilor.

Volumul lui Daniel Mosoiu se citește dintr-o suflare, așa cum bei o halbă rece de bere în vară fierbinte, iar la sfârșit îți pare rău că s-a tenninat. Se mai poate comandă una, nu-i așa? Tocmai! Sper că pentru următoarea carte să nu mai așteptăm atâta vreme, căci Daniel Mosoiu este un autor al cărui talent trebuie să se manifeste, întru bucuria cititorilor, atât în poezie, cât și în proză. Părerea mea. (Radu Țuculescu)