Sunetul

Triadele au fost rodul activității de colectare a lui Iolo Morgannwg (1747-1826), numele de bard al lui Edward Williams, unul dintre cei care au recreat Ordinele Druidice din acea epocă în Marea Britanie. Poet și erudit itinerant, el a făcut o muncă îndelungată de cercetare din oraș în oraș, de la o fermă la alta. Culegerea lui de scrieri, care conține vechile credințe galeze ale barzilor și ale druizilor, este formată din 81 de cugetări, care au ca obiect natura lui Dumnezeu, legile generale ale existenței și destinul sufletului omenesc. Triadele din insula Britania expun doctrina cercurilor existenței – Annwn, Abred și Gwenved, Keugnat –, concepții pline de sens ale druizilor.

Este vorba despre triadele studiate de vechii druizi, învățate pe de rost, care au supraviețuit în familiile lor, după creștinarea ținuturilor celtice. Anumite lucruri au fost integrate și în cultul creștin din regiunile celtice, deoarece unii druizi s-au convertit și au devenit călugări și preoți în noua tradiție a epocii.

Druidul avea o funcție socială mult mai importantă decât se cunoaște în mod obișnuit. Trăsături de unire între triburile celtice, socluri și vectori ai cunoașterii sacre, totodată, magi, medici și punct de echilibru al civilizației celtice, druizii erau adevărate pietre de temelie.

Aproape că nu există un vestigiu scris, rămas de la civilizația celtică. Tinerii druizi erau obligați să învețe pe de rost misterele, pentru ca vulgul să nu le cunoască, fără să fi fost inițiat, în prealabil. Putea să fie doar o inițiere parțială. Inițierea integrală impunea cunoașterea a 20.000 de versuri, memorarea lor, cât și pătrunderea sensului comentariilor și cunoașterea tuturor explicațiilor. Prin această metodă de învățare, druizii cunoșteau știința sacră, marile mistere, care au dispărut odată cu ei.