Cantemireştii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea

"Se cuvine precizat, imediat, ca volumul a fost redactat direct in franceza, fiind restituit noua prin traducerea captivanta a Magdei Jeanrenaud (intreg opul se parcurge realmente ca un roman) iar faptul ca a circulat mai intii in Hexagon nu poate decit sa ne bucure, pentru ca, intre altele, mai afla occidentalul detalii despre aportul la acquis-ul european al unei natii bogate, mai ales, in nefericiri istorice.

Cu deosebire instructiv este studiul investigat aici din unghiul multiculturalismului, intrucit cititorul urmareste, prin niste destine, la urma urmei, dramatice, colorate in tonuri intunecare de impulsurile nostos-ului, o devenire a figurarii, de la un Dimitrie indispensabil, in secventa sa „asianica”, la aglutinari mondene, pe care le incinta cu talentul sau muzical, la un stilp al sapientiei europene, el fiind retinut printre cei mai ilustri 810 savanti si carturari din istoria umanitatii, prezent pe friza ce decoreaza fatada bibliotecii Sainte Genevieve din Paris."

"Dificultatea pentru cercetatorul secolului XVIII este ca e nevoie de o doza considerabila de rabdare pentru a strabate sute si sute de documente, in cautarea unei unde de lumina care sa redea viata secolului respectiv in toata complexitatea ei, reinsufletind tabloul atitudinilor despre moarte, iubire, ritmul vietii cotidiene etc. Numai asa poti constitui un peisaj cu adevarat interesant al acestei epoci. Trebuie sa intreprinzi o adevarata munca de arheolog, ce reconstituie intregul pornind de la urme izolate, de unde, poate, impresia de adevarata „antichitate” a acestui secol. (...) A fost o mare nebunie din partea mea. Dificultatile pe care le-am intimpinat pina la publicarea acestei carti au confirmat-o. Dar am crezut ca datoria istoricului este de a contribui la luminarea a ceea ce se cunoaste mai putin din trecut, chiar daca ar trebui sa infrunte indiferenta publicului si editorilor pentru subiectul ales. Doream apoi, ca istoric roman stabilit in Franta, sa arat compatriotilor din Hexagon ca Romania nu este numai tara lui Dracula, si ca istoria noastra a dat un print al Luminilor, demn de o mai justa cunoastere. Cred ca dificultatea principala a scrierii in franceza a acestei carti a constat in gasirea unui stil potrivit, a unor tonalitati care sa puna in valoare continutul si sa faca lectura cit mai agreabila. M-am ambitionat sa scriu in franceza, asumindu-mi toate inconvenientele scrierii intr-o limba invatata. A fost, insa, si un prilej sa constat cit de mult iti ordoneaza gindirea un astfel de exercitiu. Am ajuns la faza in care imi este mai usor sa scriu in franceza decit in romana. Dar desigur ramin multe subtilitati ale scriiturii pe care le stapinesc mai bine in romana decit in franceza."

"Stefan Lemny il poarta pe cititor din Moldova, „leaganul Cantemirestilor, tara de unde au pornit si in care au domnit“, pina la Istanbul, Sankt Petersburg, Londra sau Paris, locuri pe unde au trecut membrii acestei familii. Cartea istoricului Lemny a aparut in Franta in 2009 si urmareste destinul neobisnuit al familiei care a dat culturii europene doua figuri remarcabile: Dimitrie Cantemir (1673-1723) si Antioh, fiul sau (1709-1744). Stefan Lemny nu vorbeste in cartea sa numai despre calitatile exceptionale ale acestor oameni de cultura, despre opera valoroasa a acestora, dar si despre viata lor sentimentala."

"Prin Les Cantemir, se poate spune, alaturi de prefatator, istoria noastra nationala a fost pusa in situatia de a integra, firesc, personaje ce transgreseaza zona culturii, inscriindu-se in istorie ca atare. „Europa Cantemirestilor” [...] se prezinta azi mai bogata si mai demna de interes, gratie efortului erudit si comprehensiv depus de istoricul Stefan Lemny, ale carui insusiri narative au fost semnalate de-a lungul carierei sale."

"Autorul ofera detalii biografice bine alese si comentarii sintetice despre operele culturale ale celor doi Cantemiresti, apropiindu-i nu numai de cititorul occidental, ci si de cel roman. (...) Zugravind cu atentie evolutia istorico-culturala, de la spiritul baroc al lui Dimitrie Cantemir (...) la luminismul ilustrat de Antioh, Stefan Lemny remarca insa si elementele comune celor doi, mai ales rolul asumat de ei de a mijloci cunoasterea reciproca intre lumea otomanà, Rusia si Occident, fara a uita, evident, Moldova. Este o traditie a dialogului cultural pe care intelectualii romani s-ar cuveni s-o revitalizeze in perspectiva secolului XXI."

"Stefan Lemny detine capacitatea extraordinara de a se ridica deasupra evenimentelor. Explicatiile sale se intemeiaza pe gasirea filonului comun intre factual, mitic si literar. Exemplul elocvent il constituie dezbaterea pe seama descendentei fantaste a lui Cantemir din spita lui Timur Lenk. Exegetul insinueaza ca, din pricina unor complexe conjugate – al prizonierului si al exilatului -, ambele provocate de turcii osmanlii, umanistul si-a ales ca stramos un personaj care a izbutit sa-i invinga („ucigindu-l pe Baiazid, tiranul devine el insusi tiranicid”, p. 30), ca sa-si exhibe ura fata de puterea de la Constantinopol: „Ne putem intreba daca nu cumva revendicarea de catre Dimitrie a prestigioasei filiatii mascheaza alte ginduri, cum ar fi, de pilda, dorinta de a se pozitiona astfel in tabara celor mai vechi si mai redutabili adversari ai Imperiului Otoman, idee plina de intelesuri din partea unui principe care asteapta cu nerabdare ca Petru cel Mare sa reinceapa razboiul impotriva otomanilor” (p. 30). Totodata, Stefan Lemny intreprinde un excurs asupra transformarii lui Tamerlan in erou al dramaturgiei (printre altii, in piesa unui scriitor din extremitatea vestica a Europei – englezul Christopher Marlowe) si al compozitiilor muzicale. De asemenea, propune ca argument al admiratiei pentru presupusul sau precursor pretuirea pe care o aveau chiar rusii fata de tatari. Ia in calcul si o posibila influenta livresca, „Scrisori persane”, afirmatie neindreptatita, dat fiind ca romanul epistolar semnat de Montesquieu a aparut in 1721, iar munca la „Istoria Imperiului Otoman” (unde apare singura mentiune a inrudirii directe cu hanul mongol) a durat intre 1714 si 1716."

"Meritul cartii lui Stefan Lemny este mult mai mare decit acela (nici el lipsit de miza) de a stimula o reintrare in circuitul culturii occidentale a celor doi mari carturari. Urmarindu-le traseul biografic, istoricul are ocazia de a cerceta unele tangente dintre spatii culturale, mentalitati socotite de regula distincte: cele orientale si cele occidentale. Gindita ca o punere in oglinda a doua biografii, in care este inglobata si analiza operei, ea are marele merit de a readuce in discutie, in Franta, o familie foarte cunoscuta la vremea ei; pe de alta parte, lucrarea pica foarte bine si in Romania, unde a aparut, in 2010, in excelenta traducere a Magdei Jeanrenaud, care pune la punct unele detalii de informatie, unele citate si indulceste o fraza nedreapta referitoare la cultura romana (privind vidul dintre Vlad Dracul si Cioran) din prefata semnata de Emmanuel Le Roy Ladurie.
(…) Cantemirestii reprezinta cea mai buna sinteza despre Dimitrie si Antioh Cantemir care a aparut in ultimele decenii la noi."

"Conceputa in maniera plutarhica, asa cum reiese chiar din coperta versiunii sale romanesti, lucrarea domnului Stefan Lemny plaseaza fata in fata doua personaliti, tata si fiu, cu intentia marturisita (p. 18) de a face cunoscutà cititorului alolingv contributia Cantemirestilor la cultura europeana. Sub pana lui Stefan Lemny, [...] se intrec, pe rind, istoricul si romancierul, biograful si analistul."