Lumina vine de la Răsărit

 

 

Pentru regimul comunist înstăpânit în România, Mihail Sadoveanu nu a fost un simplu pion sau un tovarăş de drum util o vreme şi destinat ulterior periferizării, ci – un adevărat exponent al identităţii românismului autentic, care trebuia câştigat, tratat cu maximă atenţie, înconjurat cu deferenţă şi tact, în mod constant. El întruchipa acea conştiinţă istorică imemorială, altoită peste un fundal geopolitic complicat, în care se resimţeau ecourile Bizanţului pierdut, nostalgia unui Ev Mediu aproape legendar, melancoliile Răsăritului stepic. Sadoveanu în sine era o specie rară psiho-antropologic, un supravieţuitor al altor lumi, care şi-a impus sensibilitatea stranie asupra contemporanilor. A-l ignora sau a-l minimaliza ca om, a-i contesta literatura sau a i-o anula, nu sunt altceva decât eforturi tipice unor pigmei, care doresc să anihileze lumina soarelui sau strălucirea razelor de lună.