Lucrarea analizează importanţa utilizării instrumentului retoric în limbajul educaţional, în general, şi în limbajul acţiunii didactice, în particular, urmărind: rolul mecanismelor retorico-discursive în cadrul procesului de producere a conceptualizării didactice; investigarea modalităţilor retorico-didactice de influenţare deliberată a auditoriului, în interacţiunile din mediul educaţional; studiul configurării unui domeniu al stilisticii didactice, în cadrul căruia analiza stilului didactic conceptual să ocupe o poziţie privilegiată.
Studiile de lingvistică, logică simbolică, filozofie, psihologie şi pedagogie au evidenţiat un fapt general destul de simplu: anume că redundanţa este în firea lucrurilor, prin urmare expresia discursivă persuasivă şi tautologia - formă discursivă de exprimare a acesteia - o exploatează fără complexe, întrucât o redundanţă la un anumit palier încetează a mai fi redundanţă la alt palier.
Necesitatea reconsiderării fundamentelor retorico-didactice ale comunicării persuasive se justifică şi ca o reacţie la o serie de provocări constatabile în mediul educaţional contemporan. Aceste provocări derivă fie din diferitele manifestări ale relativei crize actuale de motivare pentru cariera didactică, rezultând, la rândul lor, din tendinţa de diminuare treptată a monopolului asupra educaţiei deţinut de actorii tradiţionali din sistem, fie din diversele efecte ale crizei educaţiei avansate, înţeleasă încă de la sfârşitul secolului trecut în termenii unei paradoxale incapacităţi sistematizante sau ai unei condiţionări didactice exagerate, de unde, transformarea treptată a unor discipline în simple exerciţii retorice.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota