Căsătoria, cale spre sfinţenie

Credința ortodoxă nu este abstractă, ci personală. Responsabilitatea sa nu este aceea de a elabora principii generale ori vreun cod teoretic de morală, ci mântuirea persoanelor unice și irepetabile, zidite după chipul dumnezeiesc. Această carte ne aduce aproape câteva persoane aparte și unice, care au aflat sfințenia și desăvârșirea întru Hristos cu precădere pe calea căsătoriei. În exemplele alese te izbește mai înainte de toate diversitatea lor. Ele se întind în timp de‑a lungul a aproape patru mii de ani, din vremea Ve­chiu­lui Legământ până în zilele noastre.

Țelul suprem al căsătoriei este ca soțul și soția să se ajute unul pe altul să intre în Împărăția cerurilor. Prin dragoste reci­procă și părtășia vieții, amândoi – împreună cu copiii lor, dacă Dumnezeu i-a binecuvântat cu urmași – sunt chemați a se aduce unul pe altul mai aproape de Hristos. Ca unire veșnică între două persoane unice și veșnice, Taina Nunții nu are altă menire decât aceasta.

Fie ca toți soții și soțiile care citesc această carte să fie învredniciți, prin rugăciunile sfinților pomeniți aici, să-și aducă cât mai deplin ofranda cununilor nunții lor lui Hristos Împăratul. Și fie ca noi toți, ori că suntem căsătoriți, ori monahi, ori celibatari, privind la icoanele însuflețite ale Sfintei Treimi în paginile ce urmează, să ajungem la o mai adâncă prețuire a acestei „mari taine” (Efes. 5, 32).
P. S. Kallistos, Episcopul Diokliei