Procedura divorțului

Hotărârea de a aborda problematica teoretică și practică a desfacerii căsătoriei în sistemul de drept din România este legată, în primul rând, de complexitatea fenomenului social al acestei importante instituții juridice a dreptului familiei. Un alt argument, la fel de important, îl constituie faptul că viziunea socială și legală asupra divorțului s-a schimbat odată cu vremurile și a variat în diferite sisteme de drept, de la interzicerea acestuia, până la facilitare maximă. În spațiul românesc, simplificarea procedurii de divorț s-a concretizat, în principal, prin posibilitatea soților de a divorța prin acord în afara instanțelor judecătorești, respectiv în fața notarului public și a ofițerului de stare civilă. Totodată, motivația alegerii acestei teme presupune o îmbinare a două zone de activitate personală: pe de o parte, activitatea notarială și, pe de altă parte, pasiunea pentru studiul dreptului, în general, respectiv al dreptului familiei și al dreptului procesual civil, în special.

Unul dintre cele mai importante obiective ale cercetării științifice a fost identificarea și analizarea diverselor soluții jurisprudențiale (dintre care unele chiar inedite) și a opiniilor doctrinare referitoare la regimul juridic al divorțului.

În scopul identificării elementelor de continuitate și a celor de progres normativ în materia instituției divorțului, am analizat principalele reglementări juridice din sistemul de drept român, anterioare și prezente.