Poveștile lui Slavici sunt în orice moment, în egală măsură, sursă de destindere sau de descoperire a unor întâmplări ce pleacă din lumea reală, pentru a se pierde apoi pe căile basmului. Personajele frumos portretizate, decorurile feerice, binele care supune întotdeauna răul sunt doar câteva aspecte care fac lectura acestor povești plăcută și educativă.
„Întreaga copilărie a mea n-a fost alta decât o poveste lungă și frumoasă… Cât am fost în casa părinților mei, am ascultat, cât am fost departe de ea, am spus povești: povestea a fost fondul plăcerilor mele din copilărie“, mărturisește Slavici în scrisoarea ce avea să introducă Zâna Zorilor în publicația Convorbiri literare, anul VI (1872), nr. 3, 1 iunie.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota