Principalul merit al studiului lui Robert Cincu este atenția la detalii, la cronologie, pasul prudent în lectură. Uneori, el seamănă unui entomolog privind cu lupa forme de viață distante și străine. Din această construcție de istorie a ideilor literare se detașează, însă, mai degrabă un „portret de grup” al criticii românești a unei epoci, și mai puțin o teorie românească (niște teorii…?) ale postmodernismului. În grupul respectiv se regăsesc și artiștii (al căror talent compensează sugestiv-instinctiv lipsa de informație), și universitarii flămânzi după referințele occidentale la care accesul lor era în cel mai bun caz dificil (și cu care dialogul lor era imposibil), dar și creatorii de opinie (cărora nici o temă nu le este străină); există, în fine – diletanții de serviciu. Cu aplicație, dar și cu ironie, autorul le găsește, tuturora, locul, măsura și contextul adecvat.
– Ioana Bot
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota