Poemele umbrei

Name: Poemele umbrei
SKU: 375025
Price: 34.58 RON
Availability: InStock
ISBN: 9789732333815

Autor: Ioan F. Pop

Id: #375025

( voturi)

Titlu apărut în colecția Cartea Românească de Poezie la Cartea Românească | Art

Publicată în
July 2021
ISBN:
9789732333815
80 pagini
Copertă:
Paperback
Dimensiuni:
14x20,5 cm
Hârtie:
80g/m
vezi toate detaliile

Te-ar putea interesa și:

2+1 Cadou*

Masa de sărbătoare de Irina Nechit

44,00 RON 44 RON

Adaugă în Coș

Publicată în: August 2020

ISBN: CR-IRN-MASADS-20-N-001

Pagini: 96
2+1 Cadou*

Reverberații de Gheorghe Grigurcu

44,59 RON 49 RON 49 RON

Adaugă în Coș

Publicată în: July 2021

ISBN: CR-GRG-REVERB-21-N-001

Pagini: 424

Poemele umbrei

Autor: Ioan F. Pop

Id: #375025

( voturi)

Titlu apărut în colecția Cartea Românească de Poezie la Cartea Românească | Art

2+1 Cadou*

Din blogul Cartepedia

Romeo Aurelian Ilie

,,Poeta basarabeană Irina Nechit s-a născut în anul 1962, în Antonești, județul Cahul, Republica Moldova. A publicat volumele de poezie: Șarpele mă recunoaște (1992), Cartea rece (1996), Un viitor obosi......“

citește mai mult

Opinii editoriale

„În mod inconştient, fiecare poet e selectat de o parte a zilei, pentru a i se configura imaginarul şi obsesiile dominante. Ioan F. Pop e, în această privinţă, un vesperal esenţializat, care spune poveşti la „căpătâiul cuvintelor bolnave“, invocă, asemenea lui Ioan Alexandru din faza timpurie de creaţie a acestuia, „vămile pustiei“, tăcerea, nimicul şi „cuvintele în urma cărora nu a sosit nimeni“, însă nu trebuie uitat că întreaga retorică negativă a volumului pe care cititorul îl ţine în mână îi aparţine unui om care a consacrat o lucrare de doctorat gândirii crepusculare a Sfântului Augustin, învăţând cu bună-ştiinţă atât stilistica „paşilor târzii“ ai vieţii, cât şi germinaţia discretă, de ordin religios, a extincţiei. Un poem din volum vorbeşte despre „marşul nescris al golgotei“, reamintindu-ne faptul că vizionarismul escatologic al lui Ioan F. Pop este unul profund spiritualizat, el fiind împărtăşit lumii nu ca un gest de comuniune, ci drept invitaţie la singurătate a unui om care oricum trăieşte, prin versurile şi paginile sale de jurnal intim, la marginea îngăduită a celor existente şi a celorlalţi.”

Ştefan Borbély

„Umbra– ale cărei poeme le transcrie aici Ioan F. Pop – este o umbră grea, de plumb, care strivește un peisaj expresionist, de apocalipsă asistată contemplativ, aproape cu detașare (marcată, voit ori ba, de poetica analogiei, de „ca“-ul îmblânzitor de angoase), dar desfășurată ca un film în care scribul s-a rătăcit și s-a pierdut. Astfel că, de fapt, el ajunge să trimită telegrame de la fața locului, în felul lui Aurel Pantea (de care-l apropie și virulența cu care abstracțiile devin fulgerător senzații agonice), anunțând cum coboară, „ca niște reptile, orele care nu mai arată nimic“. Nu mai arată însă doar după ce și umbrele, și cuvintele au fost urcate pe eșafod, după ce poetul a auzit tropotul „cu care nopțile calcă pe cadavrele zilei“ și „ritmul tobelor ce bat ultimele alarme ale căderii timpurilor“. Această agonie o transcrie F. Pop, în versuri de somație, de parcă ar vorbi și el din Patmos și ar fi ultimul spectator al lumii, spectator devenit deopotrivă victimă și reporter. Versuri grele, supraîncărcate, sfidând minimalismele cu forță vizionară și imaginație halucinatorie.“

Al. Cistelecan