Volumul 5 din seria Stelian Munteanu.
Vântul sufla în rafale repezi și scurte. Câteva șuvițe de păr încărunțit și neobișnuit de lung pentru un personaj atât de vârstnic se zbat haotic. E dimineață și e liniște. E pustiu. Sirenele nu au fost necesare, doar ledurile colorate în albastru electric clipesc obsesiv. Un Volkswagen Passat alb cu inscripția POLITI. Toni se freacă la ochi cu gesturi nervoase și o pală de vânt nebun îi provoacă un frison rece. Mârâie înghițindu-și o înjurătură. Politi, adică polițiștii politicoși. Râde în sinea lui de propria-i glumă răsuflată.
Pe străzi e lume puțină. A trebuit să ia un taxi. N-o să-l poată deconta. Asta să fie pierderea. A fost mai comod să nu mai caute cheile mașinii de serviciu prin toată casa. Risca să o trezească pe ea. Adormiseră târziu. După un vin românesc și gânduri despre viitoarea vacanță. Încă nefinalizate. Dezbaterile vor continuă la un alb vin. Mai avea o Francusa de Cotnari, adusă de acasă.
Cartierul nu s-a trezit, se apropie Anul Nou și orașul e aproape amorțit. Undeva nu departe o cafenea cu ferestre înguste își deschide ușa cu un scârțâit lugubru. Apare un cap, un corp și un tânăr blond așază atent afară un suport colorat conținând oferta zilei: croasant și cafea fierbinte. Nu vede și prețul. E prea departe.
În față lui, la câțiva metri buni, simte că nu vrea să se apropie mai mult - bătrânul nemișcat, cu capul aplecat spre dreapta, înghețat într-o poziție nefirească. E mort. De ceva vreme. Împușcat în inimă. O lovitură curată, un glonț de calibru mic. Sânge puțin. Mustăcește nedumerit și nemulțumit. Mârâie în barbă. Ciudat. Seamănă a execuție.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota