Pasărea și umbra

Pasărea și umbra (1977) reia atmosfera și modalitatea narativă ale romanului publicat cu trei ani mai înainte (Țara îndepărtată), uzând, poate, de fișele și materialul epic nefolosit. Mai prezente par a fi acum: conștiința caracterului convențional al literaturii, demonstrativitatea ludică și demiurgia ca rol comic burlesc, interpretat în fața cititorului ușor amuzat. Substanța vieții nu numai că nu dispare în jocul, deja previzibil, al schimbării competențelor narative, dar se poate spune că ochiul prozatorului a devenit mai pătrunzător, iar cercetarea realului mai atentă la înțelesul profund al faptelor banale, al destinelor omenești obișnuite (cum s-a spus, Cehov rămâne, în ceea ce privește substanța umană, modelul absolut al autorului). Titel știe acum să descopere într-o istorisire ce se stinge detaliul apt de a primi o nouă dezvoltare narativă, să intuiască nucleele epice demne de o altă, nouă poveste. [...]

   Cel mai interesant lucru din carte este glisarea lină în fantastic și insolit a relatării realiste. Practic, fantasticul, oniricul fac parte din existent, iar numărul și așa mare de voci narative (care tulbură halucinatoriu, ca la Faulkner, observația) este sporit de vocile morților care se amestecă firesc printre vii. [...]

                                                                                                                Eugen NEGRICI