Oprește ploaia, aruncă cu sare!

„Trebuie să recunosc că m-am regăsit în fiecare colț al Oprește ploaia, aruncă cu sare! Și că m-a durut și liniștit deopotrivă. Și că, mai presus de toate, mi-a adus aminte că nu sunt singur în lupta asta cu mine însumi și că vulnerabilitatea vine la pachet cu vindecarea.  Gilbert a pus în cuvinte lucruri pe care mulți dintre romi, vizibili, dar, mai ales, invizibili, nu au curajul să le rostească. Și asta cred că m-a atins cel mai tare: fragilitatea, întrebările deschise și felul în care a făcut loc și pentru alții să se vadă în povestea lui.  Eu cred cu tărie că lumea are nevoie de oameni care împărtășesc adevărul lor, contribuind la cunoaștere. Și cred că Gilbert, prin această carte, a făcut asta.   Mulțumesc pentru o ușă deschisă către sufletul tău. Și al nostru!”

„În cartea lui, Gilbert Costache se află într-o continuă căutare, de la cea personală și profesională la cea identitară, de la a căuta rostul și împlinirea la a căuta fericirea, de la a căuta adevărul la a-l rosti fără să doară și a face pace cu el. Și singura modalitate de a ne vorbi – cu o candoare și o franchețe de o frumusețe sfâșietoare, cu umor și un strop de magie – despre toate aceste – și altele, mereu altele – căutări e prin povești. Ne ia de mână, așadar, și ne trece prin viața lui, prin întuneric, prin înfrângeri, prin momentele de deznădejde sau de lumină și speranță, prin vise și visuri, prin clipe de revelație. Ne face cunoștință cu oamenii care l-au însoțit, de o parte sau alta a baricadelor, personaje fabuloase, care capătă uneori un aer legendar. Ne povestește despre luptele cu lumea, dar, mai ales, cu sine, despre dificultatea de a accepta și a «defila» cu o moștenire construită pe o fundație a invizibilității, a discriminării și a rușinii, cultură înscrisă în ADN, și despre drumul pe care l-a parcurs pentru ca astăzi să o poată «purta» cu împăcare și mândrie, cu acea conștiință că a rupe tăcerea înseamnă a rupe lanțurile. Și cred că aveam mare nevoie de vocea lui în peisajul autohton. Și mai cred că, cu precădere astăzi, avem nevoie cu toții să ne alăturăm lui și, măcar din când în când, să oprim ploaia și să aruncăm cu sare.”