Volumul de față conține studii de caz și reflecții asupra istoriei și epistemologiei științelor vieții. Toate textele reprezintă încercări noi, întreprinse din mereu alte perspective, de a transmite ceva din fascinația obiectelor științifice – a acelor organisme, spații, aparate și tehnici care au fost colonizate de cercetare și care, la rândul lor, au transformat și diversificat cercetarea. În aceasta constă una dintre ambițiile unei istoriografii a culturii materiale a științelor motivate teoretic.
Cartea este structurată în patru părți, fiecare având un accent diferit. În prima parte este vorba despre istoricizarea cunoașterii științifice studiată de mine în lucrările a patru teoreticieni ai științei (Ludwik Fleck, Edmund Husserl, Gaston Bachelard și Georges Canguilhem). Partea a doua constă din patru studii de caz autonome referitoare la istoria geneticii și a biologiei reproducerii. Toate relatează despre lucrări realizate de cercetători care au lucrat la Institutul de Biologie Kaiser-Wilhelm din Berlin-Dahlem. Pe baza materialului de caz extras din experimentele lui Carl Correns, Max Hartmann, Alfred Kühn și ale Atelierului Dahlem de cercetare a virusurilor (care îi includea, între alții, pe Gernot Bergold, Rolf Danneel, Georg Melchers, și Gerhard Schramm), sunt prezentate aici diverse configurații ale experimentelor biologice și în special genetice din prima jumătate a secolului XX. Accentul cade aici pe funcția organismelor model în științele vieții. Partea a treia se concentrează asupra interacțiunii dintre aparatură și formarea conceptelor în biologia moleculară; primul studiu are ca punct central conceptul de genă, un concept esențial atât pentru genetica clasică, cât și pentru cea moleculară; în centrul celui de-al doilea studiu stă un aparat de măsurare a urmelor radioactive, indispensabil pentru biologia moleculară; al treilea este centrat pe limbajul informației din noua biologie. În partea a patra și ultima abordez câteva chestiuni epistemologice fundamentale – mai întâi relația dintre instrumentele și obiectele cunoașterii, apoi preparatele ca o clasă specială de obiecte epistemice și, în fine, tehnicile de înregistrare în scris utilizate în laboratorul de cercetare. (Hans-Jörg Rheinberger)
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota