Fragment din volumul "Lumea din mine" de Mircea Rusu:
“ADRIAN ORDEAN. Printre minunile discrete ale muzicii românești, la loc de frunte stă Adrian Ordean. Chitarist, compozitor, orchestrator și om de studio, Adrian i-a avut în mână pe mai toți cântăreții din România. Lucrând foarte mult cu el, am avut mereu sentimentul că e un frate mai mare de-al meu. Terminăm uneori în adâncul nopții și pe când își oprea sculele, ateriză câte-un cântăreț... „Adi, te rog din suflet, dimineață trebuie să fie gata piesă și sunt disperat!”. Și Adi, frânt de oboseală, mă privea de parcă-mi spunea: Cum să-l laș așa? Și în tăcere redeschidea uzină lui de sunete și-o luă de la capăt. Mircea, du-te să te culci, ne vedem dimineață! Ar gândi mulți, da, domne, muncea mult dar făcea banu’ gros, așa mersi. Numai că cine-l cunoaște bine, știe că în adâncul inimii lui nu e vorba despre bani. Știu că discul tău de chitarist încă tot nu-i gata. Din aceeași lipsă de timp numită și solicitudine. Fă bine și gata-l! Nu de altă, dar când le spun oamenilor că ești unul dintre cei mai buni chitariști pe care-i are România, să le dau s-asculte și să le zic: No, vedeți mă, asta-i frate-miu mai mare!
[...]
MAIA MORGENSTERN. Și așa, dragă Maia, pe măsură ce ne-ndepartam de punctul de început al albumului nostru și concertului cu același titlu „Lumea de roua’’, mă laș cuprins de bucuria împlinirii lor. Ba, uneori, mă laș vizitat de entuziasmul acelui timp, cu tot cu dorință reluării concertelor cel puțin. Și asta pentru că am simțit cu toții, știm cu certitudine toți cei implicați, parcă niciodată că acum, mai mare nevoie de simțire, mai medicament pentru suflet, emoția. Sigur, n-am intrat în destule case, în prea mulți oameni, nu-i nici pe departe povestea unui succes larg. Și aici, în aparentă, un mic paradox – cu cât mai aspră nevoie are sufletul de hrană, cu atât mai dificil, mai anevoios de procurat. Programele societăților moderne își urmează însă implacabil cursul. Și în aceste programe, sufletul primește fie subproduse, fie impostură, fie acte mimetice sau pur și simplu nulități pe post de furnizori emoții. Inflația de poeți și poeme, de tristeturi județene, paletă largă de manifestări, produc un ansamblu confuz liricoid din care consumatorul extrage atât cât este de extras. Dacă adaug și toto apasiunpamantul cu bună știință creat, ajung în punctul în care luciditatea m-ajunge din urmă și-mi spune că e pervertit iremediabil gustul publicului. Vezi, în astfel de momente, pentru cei care au cu adevărat nevoie de micuță noastră „Lume de roua’’, sunt eu bucuros c-am împlinit-o. Drept pentru care, distinsă și dragă inimii mele, te și îmbrățișez cu statornică dragoste!
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota