„Din cauza oboselii, deseori visele mele devin niște coșmaruri… Mai deunăzi l-am visat din nou pe Beigbeder. Încerca să mă convingă să nu mai lovesc în stânga și-n dreapta ca un surd sau ca un orb care nu vede că loviturile sale n-au nici un alt efect decât o anumită marginalizare a celui care lovește.
– Vă izolați în refuz!
Frumoasă formulă. Mi se face pielea de găină.
Beigbeder a dat de curând un lung interviu în La Revue littéraire. În visul meu, el se mira că aceeași revistă, care are ambiția de-a deveni o revistă respectabilă, acceptă să-mi publice rubrica. Nu pot spune că era furios. Doar indignat. După părerea lui, ar trebui să am o atitudine mai respectuoasă față de scriitorii francezi. Dacă nu pentru cei în viață, atunci pentru marii lor strămoși.
– Păi tocmai…
Nu-mi îngăduie să mă apăr. Toți acești scriitori care poartă spre viitor gloria literaturii…
Le datorez oarecare respect, ce dracuʼ! Iar dacă nu sunt în stare să-i lingușesc, dacă n-am generozitatea necesară, atunci măcar să scot în evidență calitățile lor. E oare atât de dificil? (…) În visul meu, Beigbeder era bărbos ca un mujic și gol ca un pahar… Un pahar plin de vodcă. L-am apucat și l-am băut până la fund. Da, l-am băut pe scriitorul Beigbeder. Iar apoi am început să tremur, mă durea în gât, apoi ceva mai jos; stomacul meu părea locuit de un vierme care se răsucea ca într-un salon de dans. M-am trezit ud de sus până jos… Înotam…”
Dumitru Țepeneag
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota