Dumitru Ţepeneag

Dumitru Ţepeneag (n. 14 februarie 1937) este un membru marcant al grupului oniric si teoretician al onirismului romanesc. Ia atitudine impotriva regimului comunist si in 1975 i se retrage cetatenia romana. Se stabileste la Paris, unde desfasoara o intensa activitate editoriala si publicistica. Dupa 1990 face naveta intre Bucuresti si Paris. A tradus din Alain Robbe-Grillet, André Malraux, Albert Béguin, Robert Pinget, Alexandre Kojève, Jacques Derrida.

A publicat volume de proza scurta, romane, volume de publicistica, pagini de jurnal – Exercitii, 1966; Frig, 1967; Asteptare, 1972; Arpièges (traducerea in franceza a romanului Zadarnica e arta fugii), Paris, 1973; Les noces nécessaires, Paris, 1977; La défense Alekhine,carte de teorie sahista, Paris, 1983; Le mot sablier (versiune integral in limba franceza a cartii bilingve Cuvintul nisiparnita, pasajele scrise in romana fiind traduse de Alain Paruit), Paris, 1984; Roman de gare, Paris, 1985; Pigeon vole (semnata cu pseudonimul Ed Pastenague), Paris, 1989; Inscenare si alte texte, 1992; Nuntile necesare, 1992; Un roman la Paris, Cluj, 1993, Bucuresti, 1997 (editie definitiva); Reintoarcerea fiului la sinul mamei ratacite, 1993; Cuvintul nisiparnita, 1994; Hotel Europa, Bucuresti, Paris, 1996; Calatorie neizbutita, Bucuresti, 1998; Pont des Arts, Paris, 1998; Razboiul literaturii inca nu s-a incheiat, Bucuresti, 2000; Prin gaura cheii, Bucuresti, 2001; Destin cu Popesti, Cluj, 2001; Maramures, Cluj, 2001; Attente, Paris, 2003; Clepsidra rasturnata. Dialog cu Ion Simut, Pitesti, 2003; La belle Roumaine, Pitesti, 2004, Paris, 2006; Capitalism de cumetrie, Polirom, 2007; Frappes chirurgicales, Paris, 2009.