Ideea alcătuirii unui manual de limba chineză fundamentală destinat românilor ne-a fost impusă de practica efectivă a predării îndelungate a acestei limbi studenților Universității București, pe baza cursurilor redactate de specialiști chinezi în franceză și engleză pentru uzul tuturor străinilor.
Ne mândrim cu cea de-a 52-a promoție de studenți români în filologie chineză, preluată de noi în anul academic 2013-2014, când ponderea exigențelor gramaticale va rămâne neștirbită și când exercițiile aplicative vor domina în studiul limbii chineze.
Datele oferite de experiența noastră didactică sunt suficiente spre a demonstra că metoda învățării de către români a limbii chineze contemporane, prin intermediul altei limbi străine, fără aportul total al limbii române, cu minimalizarea ori chiar contestarea importanței limbii materne, ca bază de studiu, este o metodă cel puțin nesatisfăcătoare.
Importanța foarte mare acordată de noi limbii române decurge din convingerea că structurile ei sunt bine asimilate de către studenți, ca vorbitori nativi și, prin urmare, atât descrierea faptelor de limbă chineză, cât și transferul adecvat și corect al unităților fonomorfo-sintactice trebuie să se facă în limba maternă – română.
Chiar și o succintă analiză contrastivă a celor două limbi, care se confruntă în învățare, clasificate dintr-un început ca fiind limbi neînrudite, ne revelează marile deosebiri ce covârșesc asemănările dintre ele, diferențele ce le separă – de natură cantitativă sau calitativă – plasându-se, mai ales, la nivelul structurilor gramaticale.
Rezumă de aici necesitatea de a stabili gradual rețeaua de corespondențe, care să permită orice transfer corect dintr-o limbă în cealaltă, pornind de la cuvânt și de la îmbinări superioare cuvântului și ajungând la structuri autonome simple sintagmatice, structuri autonome etajate cu valoare de propoziții simple și dezvoltate (specifice, cu predicație dublă sau multiplă) și, în fine, la macrostructuri complex alcătuite, situate la nivelul frazei.
Deschidem, cu o deosebită voință intelectuală, un orizont lingvistic adecvat urmăririi subtilităților de la nivel semiotic, înțelegând să practicăm, pe mai departe, modelul nostru de „gramatică”, inspirată din experiența demnilor profesori chinezi – somități lingvistice de răsunet.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota