Cele mai multe relații amoroase încep printr-o poveste de dragoste – la vie en rose, când și unul și celălalt își pun ochelarii cu lentile colorate, prin care totul pare minunat, fantastic. Treptat, lentilele se mătuiesc, se formează pete: „El iar a adormit fără să-mi arunce o privire măcar!”, „Ea e din nou crizată, vrea s-o ajut la curățenie, de parcă n-aș munci toată ziua!” Astfel de reacții și gânduri sunt inevitabile. Apar în orice cuplu după un anumit timp de conviețuire, însă important este ce facem mai departe: le transformăm într-o avalanșă în stare să măture tot sau ni le asumăm și le explorăm pentru a ieși toți trei supraviețuitori de acolo: eu, tu și relația noastră?
Pornind de la teoria atașamentului și bazându-se pe numeroase exemple din propria cazuistică, Julie Menanno arată cum vechile tipare de atașament din copilărie se manifestă și în relația adultă, transformându-se într-un ciclu negativ și influențându-se reciproc. Pentru a le contracara și a construi o iubire securizantă, soluția constă în asumarea propriei vulnerabilități: prevenirea sau întreruperea ciclului negativ atunci când apare, conectarea cu partenerul, reparația.
„Omul este programat să caute sprijin emoțional de la cei pe care îi iubește atunci când e trist, supărat, singur și speriat; dar odată cu evoluția societății, ezităm tot mai mult să ne bazăm pe alții când avem nevoie de reconfortare. Formulări de genul „răspunzi singur de propriile sentimente“ sau „doar tu îți poți rezolva problema sentimentală“ au fost scoase din context, întro asemenea măsură încât oamenii au ajuns să se întrebe îngrijorați dacă nu cumva cer prea mult de la partenerii lor când așteaptă săi reconforteze sau chiar dacă nu cumva ăsta e un semn de slăbiciune.”
„Dacă toți avem aceleași nevoi de relaționare, atunci de ce oare sunt atât de complicate toate relațiile și poveștile de iubire? Adevărul e că lucrurile nu ar trebui să stea așa. Problema e că trăim întro lume în care arareori ajungem să ne conectăm la nevoile noastre majore și fundamentale. Cei mai mulți dintre noi nu au învățat săși „eticheteze“ nevoile, și majoritatea nu a învățat nici să le observe la nivelul corpului acolo unde se manifestă. Dacă nu le conștientizăm și nu le dăm un nume, ne vine foarte greu să le comunicăm celorlalți autentic și cu acuratețe.”
Julie Menanno
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota