„M-am tot întrebat, după ce am citit extraordinarul «scenariu» de George Bălăiță sub titlul Învoiala, în ce raport exact stă el cu Povestea lui Stan Pățitul a lui Creangă, după care se pretinde a fi fost scris. Cum oricine își poate da seama, Bălăiță a inventat o poveste paralelă cu aceea a lui Creangă, plină de viață, cu amănunte autentice, vii, pitorești, cu personaje memorabile. Această poveste este un adevărat roman țărănesc, realist și fabulos totodată, ceea ce povestea lui Creangă nu voia să fie. De aici diferența principală și care, cum sugeram, nu ține de deosebirile faptice, ci de altceva, mai profund, și anume de sensul întregului. Povestea lui Creangă este, în felul celor populare, paradigmatică, ilustrarea propoziției ca bărbatului neînsurat pînă la 30 de ani «numai dracu-i vine de hac» (evident, întrupat într-o femeie care posedă una sau mai multe dintre coastele necesare); și nu sștiu dacă nu cumva numele de Stan Pățitul i se trage mai curînd eroului de la experiența lui matrimonială tardivă decît de la Chirică, dracul, care mai mult l-a ajutat. Scenariul lui Bălăiță este mai complex și nu poate fi redus la o singură idee (era să spun coastă de drac), cum ar fi bunaoară aceea (inexistentă la Creangă) că nu e om fără ceva diavolesc în sine, după cum nu e diavol fără capacitate de umanizare. Personajul principal nu mai este, cred, Stan, ca la Creangă, ci Chirică (sau, ma rog, cei doi ajung pe picior de egalitate, frați). Acest Chirică împătimit de jocuri de noroc și păpușării, ba chiar cazînd în ispite erotice, este delicios, profund și totodată insesizabil, un personaj complet nou. Chirică și Stan sînt asemănători, iar de la un punct își fac unul altuia pandant. Aici este originalitatea scenariului, care transformă o opera după Creangă într-una nouă, inedită, personală.”
Nicolae Manolescu
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota